Cupa României FINALA (F) Știința Bacău – Volei Alba Blaj 0 – 3 (14-25,…

Cupa României FINALA

(F) Știința Bacău – Volei Alba Blaj 0 – 3 (14-25, 17-25, 19-25)

Poblicasem niște filmulețe cu fetele de la Vakıfbank, care erau foarte supărate că în această stagiune nu s-au ales cu nimic în Turcia: nici campionatul nici cupa. Și de aceea au venit „furioase” la finala Ligii Campionilor ca s-o cîștige. Adică ce înseamnă asta, o stagiune fără niciun trofeu? Apoi au luptat din răsputeri și au cîștigat Liga Campionilor.

Se vede treaba că fetele de la Bacău nu știu să umble pe Internet și nu găsesc asemenea filmulețe care să le inspire și care să le conecteze cu lumea voleiului superior. După ce au avut un final de stagiune rușinos (Faza a 2a, în care au cîștigat doar 3 meciuri din 10 și în care nu au amenințat locul 3 în niciun moment), aș fi vrut să văd cum se agață de această ultimă șansă de a cîștiga ceva anul acesta și să vină „furioase” la bătălia finală.
Da’ de unde? Au venit moi și visătoare la vacanță și au jucat la bifă. O treabă care trebuia să fie un spectacol extraordinar, un vîrf al stagiunii, s-a transformat într-o fleașcă. Nu credeam predicțiile unor case de pariuri cum că cele 3 seturi vor fi sub 15 în favoarea Blajului, dar Știința a „reușit” un dezonorat 50 de puncte, cam cît Penicilina într-o zi mai bună.

Lipsa de ambiție a dăunat într-o oarecare măsură spectacolului sportiv, care a rămas totuși frumos, avînd destule faze palpitante.

Echipa cu ficații desenați pe tricouri, Volei Alba Blaj, a cîștigat și campionatul și cupa și merită felicitările noastre și aprecierea noastră. Poate cu ceva dubii pentru Ana Antonijević, care nu a explicat încă de ce a jucat așa de „slab” contra familiei sale de la Voléro Zürich. Tot aia trebuie să explice și Zakoć și Valică Primărică.

Am mai văzut că fetele chemate la națională, de la ambele echipe, nu sînt într-o formă bună, cu excepția lui Onyejekwe, care se luptă cam de una singură pentru titlul de voleibalista română a anului.

Vedem iar și iar cît de slab este publicul român de volei. Erau în galerie niște maimuțe din alea de la fotbal, dar tot așa sînt și la Penicilina și la majoritatea echipelor. Este un public primitiv, neinformat, pe care-l interesează exclusiv… finalizarea (ca să zic așa). Partea de frumusețe, de spectacol (faze, plonjoane, recuperări, atacuri, ași, blocaje…) îl lasă total rece. Publicul nostru de volei atîta înțelege: că s-a cîștigat sau pierdut un punct. Și dă-i cu vuvuzelele ca sălbaticii din Africa (de la Cupa Mondială la fotbal din Africa de Sud au explodat aceste instrumente de tortură). Vina este și a slabilor comentatori, care nici ei nu au reacție la fazele spectaculoase. La ei totul se reduce la un rece tehnic „a reușit să recupereze”.
—–

(M) Arcada Galați – VM Zalău 3 – 0 (25-18, 25-22, 25-21)

A avut cineva vreo îndoială despre cum s-au tîrguit cele 2 echipe ca să-și împartă trofeele? 😉
—–

Colțul comentatorilor

Perle Căta-Chițiga:

– pas pas pas pas pas pasX1000…

– „… cele două echipe pe podium bucurîndu-se pentru trofeul cîștigat. Sau pentru cel pierdut.” 🙂 🙂 🙂

– „Felicitări tuturor și un An Nou mai bun!” 🙂 🙂

Aho aho, copii și frați, stați puțin și-l ascultați!

Perlă îNȘelaru:

„Alekno întrerupe jocul solicitînd o atingere a blocajului.”

(O fi vrut să zică „denunțînd”?)