FRANÇOIS SALVAGNI (antrenor CSM București) cîștigă cupe europene pe 3 aprilie – PARTEA 1…

FRANÇOIS SALVAGNI (antrenor CSM București) cîștigă cupe europene pe 3 aprilie – PARTEA 1

(traducerea interviului pentru Volei România)

Malagurski rău, Јелена Благојевић (Blagojević) bine, Jasna și mai bine * CSMB reacționează repede la schimbări

SR: Vorbești turcește?

FS: Încă nu, dar pot încerca!

SR: Este a 4lea meci cu o echipă turcească. Ar trebui să știi ceva turcește. Cel puțin o expresie ca „Am cîștigat!”.

FS: A fost uimitor. A fost un meci minunat pentru că începutul a fost foarte greu. Ele [adversarele] a forțat mult serviciul și au fost bune în apărare, deci a trebuit să găsim o cale ca să cîștigăm serviciul. Dar cred că am făcut ceva bun.

SR: Revenind la primul set, impresia mea este că Roxana Bacșiș dormea cînd turcoaicele au făcut 10 puncte la rînd.

FS: Noi jucăm ca o echipă, e cel mai important. Pînă la urmă, o jucătoare face ceva bun la serviciu, alta face ceva în apărare, alta face ceva foarte bun în atac… Asta a fost caracteristica noastră de la început. Cînd am început în Germania, în acel meci, Maria Karakasheva a fost uimitoare. Apoi a fost Laura, a făcut 22 de puncte (?). Apoi Roxana, apoi azi, Jasna 19… De fiecare dată jucăm ca o echipă și de fiecare dată o jucătoare face ceva minunat. Astfel am putut realiza această victorie extraordinară.

SR: Care a fost povestea, din punctul tău de vedere? Primul set a fost echilibrat, dar al 2lea (am scris asta) a arătat adevărata diferență de valoare între cele 2 echipe.

FS: Nu-s de acord. Ele știau că trebuie să facă ceva extraordinar. Au început să forțeze mult serviciile cu Kamenova. Blagojević a fost foarte bună la block-out. Este dificil cînd o jucătoare [adversă] poate face block-out, este greu să-ți ajuți echipa. Este mai ușor cînd cineva atacă prin blocaj – poți face schimbări în blocaj, în apărare, le poți ajuta pe jucătoare în situații tactice. Dar a fost greu pentru că de fiecare dată punctul venea din block-out de la atacante puternice. Dar apoi, pas cu pas, am început noi să forțăm serviciul și ne-am sincronizat bine la blocaj. Din fericire, Malagurski nu a jucat foarte bine, dar e adevărat că am avut soluții bune. Le-am împiedicat pe atacante să atace cum știu mai bine. Am crescut pas cu pas. La finalul [setului 1] a fost 21-21, deci ne-am apropiat. Cel mai important e că fuseserăm la 4-5 puncte în urmă, cred. Am regăsit egalitatea, iar apoi am simțit că putem reuși. Azi, poate Majstorović a fost cea mai bună, pentru că a fost foarte importantă în apărare…

SR (se bagă aiurea peste interlocutor): Da, a fost. Statistica arată asta și chiar din ce s-a văzut – că a fost foarte bună. De asemeni, Jole L. Ruzzini a fost foarte bună în setul al 2lea.

FS: Poate pentru că de fiecare dată e așa! Uneori unii uită asta…

SR: Mă uit la acele fișe statistice, cînd am ocazia, și mă interesează și celelalte jucătoare. Statistica este stupidă cînd zice despre „cea mai bună jucătoare”, dar, de fapt, este vorba de jucătoarea care a făcut cele mai multe puncte. Aia nu e neapărat cea mai bună jucătoare. Poți avea o coordonatoare excelentă, care să nu marcheze nici un punct, sau poate marca 3 puncte, dar ea este inima jocului. Mă uit cu atenție și la celelalte elemente, cum ar fi recepția. Păcat că ceea ce se publică pe situl lor nu conține coloana aceea a tabelului care e ca o notă acordată jucătoarei [coloana „Vote”]. Uneori vezi că o coordonatoare are o notă mai mare decît persoana care a făcut cele mai multe puncte.

FS: Pentru mine, în meciul tur de la București, Giulia a fost extraordinară. A făcut un joc extraordinar. Poate azi nu a făcut meciul ei cel mai bun din această stagiune în Cupa Confruntării, dar în tur a fost foarte bună, Cred că cea mai importantă calitate a acestei echipe este că sîntem într-un echilibru. Am avut această senzație, mai ales cînd am jucat cu Bursa. Uneori s-a putut vedea că Bursa face ceva mai bun. Poate un atac mai puternic sau un serviciu foarte bun… Dar alteori au făcut cîte o prostie, au făcut greșeli mari. De fiecare dată jucătoarele mele au făcut ce trebuie. De fiecare dată. E interesant… La timpii de întrerupere din cadrul jocului, destul de des, ne schimbăm ideea tactică. Imediat toate jucătoarele sînt pregătite pentru această schimbare. Am lucrat 25 de ani în volei și e prima stagiune cînd îmi vine așa de ușor. Pentru că pregătim meciul, iar ele imediat fac ce eu doresc. Apoi, în timpul jocului, găsim situații diferite, iar ele imediat sînt capabile de schimbare: sinconizare, poziție… Cred că a fost una dintre cheile [succesului]. Apoi, de fiecare dată, pe teren e o senzație extraordinară. E important; și e la fel și în afara terenului. E bine așa, pentru că nu trebuie să fim [doar] prieteni, ci să fim o echipă. Imediat toată lumea, cînd intră pe teren, joacă precum o echipă. Cînd găsești așa o grupare, este clar mai ușor de jucat.

(PARTEA 2 aici: https://www.facebook.com/groups/volei.romania/permalink/776422972495298/)