Dacă naționala feminină a căzut clar din cauza domniei (bulibășiei) lui Ghiță Bombiță Ghiulangiul, pentru că avea de unde să cadă, cea masculină căzuse grav mai demult. Epoca Neagră a Ghiulangiului doar a apăsat-o nițel mai jos. Pînă mai anul trecut, participarea la lotul național a devenise un fel de concurs „care reușește să se fofileze de convocare“. Abia anul trecut, după propaganda noastră intensă contra fentoșilor și pentru mîndria de a reprezenta țara, s-a văzut o schimbare radicală în atmosfera din rîndul naționalei (de fapt, și la feminin) și astfel descătușați de neguri, voleibaliștii români au putut învinge clar echipe situate mult mai sus în ierarhia europeană: Finlanda (locul 11) și Grecia (locul 16)!
Aveți aici diagrama cu locurile ocupate de RO (M) la campionatele europene din acest secol. (Vă reamintesc că Ghiulică a venit la conducere în 2004.) În 2019 va fi un salt sigur pînă cel puțin pe locul 24, RO făcînd parte din cele 24 echipe calificate. Dacă băieții vor juca cu aceeași dăruire, ar putea ajunge chiar pe la locul 14, iar asta ar fi pentru prima dată în acest secol cînd băieții s-ar clasează mai sus în CE decît fetele. Numai să-l scoată pe vișănelul Le-Lică la pensie… 😉
În 1963, RO (M) a fost campioană europeană. Pînă în 1989 ne-am mai ținut în primele 10 locuri, iar din 1997 am picat pe la locul 20.