VISELE VĂRULUI RAFAEL :: TAINA GENERALULUI SPAGA (2)
Mi-a fost destul de greu să-l fac pe țicnitul de văr-miu, Rafael, să viseze episodul 2 despre generalul Spaga. Dar într-o seară s-a îmbătat cu poșircă de Jidvei și atunci i-a venit. Dar știți cum sînt visele: aiurea, se schimbă brusc locul, acțiunea, persoanele… O brambureală totală, ca în regulamentele federației de polo de plajă.
Ce să vezi, acuma se făcea că văr-miu în vis era chiar Generalul Spaga! Visa pe rolul principal. Și avea și o nevastă, una cam slabă de înger de plîngea din orice. Cu toate acestea, văr-miu, adică Generalul Spaga din vis, s-a gîndit să facă un copil cu ea. A tunat și i-a adunat, cuplul perfect, potrivirea perfectă. Amîndoi la fel de mintoși, de niciunul nu știa nici măcar să-și scrie numele corect pe Phase Pook. Că, de fapt, numele nu era „Spaga“, ci „Șpagă“. Cînd se amesteca visul cu James Bond, ăla se prezenta:
– Bond. James Bond.
Iar văr-miu răspundea:
– Șpagă. Rafael Dimir Șpagă.
Și se duse Generalul Spaga la Limbagiu, șeful lui de vis, ca să iscodească cum se face un copil, pentru că varianta cu barza nu mai mergea, pentru că berzele deja plecaseră din țară. Și Limbagiul îi spuse:
– Jojj, mă bulache, ar fi 2 metode. Una ar fi să te iei după înjurături. Ce mai știi tu, ce te mai învață Înșelatu… A doua metodă e să fii atent maxim cum fac io din limbă!
Generalul Spaga făcu și el cum se pricepu. Numai că în scurt timp, Generăleasa s-a îmbolnăvit de o boală tare ciudată. De la săptămînă la săptămînă i se tot umfla burta. Și nimeni din anturaju din jur nu știa care să fie cauza. Că de mîncat tot atîta mînca. Cineva, care mai citea povești și basme și postările lui Henegar, și-a dat cu părerea că poate a înghițit un șarpe.
Apoi văr-miu a visat că se duce la servici, adică acolo unde se ducea o dată pe trimestru ca să semneze condica din urmă și să-și ia banii. Și într-o seară, pe cînd urmărea împreună cu Limbagiul tragerea la sorți și rîdeau de se tăvăleau: „Iar am picat în Pool A! Pool A! Hăhăhă!“, Limbagiul îl trage deoparte și-i zice:
– No, cu tinye am un plan. Citește statutul federației de polo de plajă, că vriau să te pun șef peste federație.
– Sărumîna, boierule, dar cum se poate așa ceva?
– Simplu. Îl distrung pe Zapciu. L-am tras de limbă (dar nu așa cum mă autotrag pe mine!) la băutele noastre și știu o grămadă de infracțiuni comise de ăla. Dacă-l țîpăm jos, nime n-a protesta, că tăți din poloul de plajă îs niște blegi și niște spăimoși.
Limbagiul stătu să cujete o țîrucă și continuă:
– No, nici nu-i muszaj să citești niciun Statut, mă ficior, că oricum-îi decît o bucată de hîrtie igienică cu care se șterg tăți la ***.
– Da’ de ce nu-l pui mata șef pe Iștvanachi, secretara matale, că el îi deja în Comitetul Diriguitor și știe mersul treburilor? întrebă dezorientat văr-miu din vis, încurcînd genurile (de la băutură).
Limbagiul scoase iute și scurt limboiul de șese ori și la a șeptea îl scoase lung, foarte lung, de-un cot, și apăsă cu el pe un claxon BIIIP! BIIIP!
Și aici văr-miu s-a trezit brusc și asudat. De afară se auzea claxonul unui Aro care trecea pe uliță BIIIP! BIIIP! cu cocoșei de vînzare de la Agrolend CUCURIGUU! CUCURIGUU!.
(Cu tărie afirmăm că aiurelile din vis nu au nici cea mai mică legătură cu chestii reale, ci sînt numai și numai niște bazaconii. Niciun animal, niciun porc nu a fost maltratat în timpul visului. Va urma.)
