Niște băieți cu ochi ceacîri ne informează că șăfii de la Antibiotice, după plecarea Lilianei Curcă, ar fi vrut s-o aducă pe Lorena Raisa Ciocian (coordonatoare) iarna trecută, în pauza dintre turul și returul campionatului trecut. Și ea ceru vreo 1200 euro/lună, dar aceia se zgîrciră, iar apoi se căiră. Dacă și ea s-ar fi înecat în atmosfera neagră, tot în zadar ar fi fost… Salariile ieșencelor erau în medie, potrivit zvonurilor fără nici o bază, pe la 450 euro/lună. N-avem info despre minime și maxime.
Așadar, deși era siguranță 100% că Penicilina va reveni în A1, invitația din august a FRV a prins Penicilina cu o echipă năruită (7 jucătoare rămase) și fără antrenor. Dacă erau așa de siguri, de ce n-au contactat jucătoare noi din timp, adică de prin martie-aprilie, cînd campionatul e pe terminatelea, iar jucătoarele din țară cam știu dacă mai rămîn la cluburi sau caută variante mai bune? Răspunsul e foarte simplu: cam nimeni nu vrea la Stîngâșinși! Ai crede că Penicilina are destule atuuri ca să atragă jucătoare din țară:
– sîntem un oraș mare (relativ la România),
– sîntem centru universitar,
– avem tradiție în volei,
– finanțarea echipei (deși cam leșinată) pare stabilă…
Cu toate acestea, cînd aud de Stîngâșinși, voleibalistele românce se și ofilesc.
Antrenorul preferat de club a fost Bogdan Paul (fost la Medicina Tg Mș, actualmente la CSMB), dar n-au reușit să-l convingă. L-au adus cu chiu cu vai pe Dan Gavril (de la Piatra Nț, 64 ani), care a fost și este cu fundu-n 2-3 luntri și antrenează prin metoda navetă. Zisul proiect ce ar trebui să dureze niște ani, este în pericol în orice moment, pentru că și lui Dan Gavril iute îi sare țandăra și mi te pomenești odată cu el plecînd cu o falcă-n cer și cu una-n pămînt, în mijlocul returului. Au fost deja 2 cazuri de divorț la divizia masculină.
Echipa a fost cîrpită cu 3 jucătoare de la Miroslava și întărită cu 4 străine. Dar cînd dormi pînă în august, jucătoarele de valoare deja sînt angajate; ce mai poți culege în august?
Kovacheva și Jovanović le-au înlocuit pe Lungu și pe Berdilă, chiar cu un plus de valoare;
Grabovețcaia a înlocuit-o (tot cu ceva plusvaloare) pe Studineanu (libero);
Cvijović, însă, a dezamăgit și nu a arătat mai nimic, în afară de niște grimase artistice – se putea foarte bine lucra mai intens cu Streșină și cu Mocanu și poate i-era mai bine echipei. N-ar fi de mirare să aflăm înainte de retur că s-a renunțat la Cvijović.
Ciudată e situația lui Filip, care a fost marginalizată, fiind etichetată ca „fără perspective”… Poftim?? Re-specializarea sa pe postul de libero (ceea ce eu am sugerat din iarna trecută) și lucrul intens i-ar fi adus chiar și perspectiva lotului național! Probabil că n-are prietenii care trebuie… E de neînțeles de ce potențialul ei este ignorat așa.
În septembrie, era să aduc 2 jucătoare ucrainene bune la Penicilina (mai bune și ca tehnică și ca vigoare și ca talie și ca salarii cerute), dar, din cauza comunicării proaste cu clubul, fetele acelea s-au grăbit spre situații mai clare, deși mai neatrăgătoare financiar.
Din păcate, Penicilina a început turul cu ghinion. Deși prima etapă era programată la Iași, Sfînta Parascheva l-a alungat pe înjurătorul de cristoși ca să joace la Tîrgoviște. Mai mult, în loc să profite de bătrînețile celor de la CSMT și de oboseala lor după turneul turcesc, fetele noastre au încasat bătaia etapei: cel mai mic număr de puncte al etapei. Restul turului nu a fost mai rodnic. Da, am făcut 11 puncte, dar asta e o iluzie: dacă scădem 9 puncte făcut cu cele 3 echipe pe care le bate toată lumea (cu excepția Științei Bacău!), rămînem cu NUMAI DOUĂ PUNCTE serioase! Penicilina n-a putut face 3 puncte curate nici măcar acasă cu CSM Lugoj. Ba a mai și pierdut un set cu… Rapid!
Despre meciurile din deplasare, ce să mai discutăm? Nu numai că nu am cîștigat nici un punct (de clasament), dar abia am adunat 2 seturi! La astea mai adăugăm cele 2 înfrîngeri din Cupa României…
(Comentariu amînat: În ultimul meci al turului, de la Bacău (et 11, 14 dec), Penicilina a jucat foarte bine primul set. A ajuns chiar la 23-22, de era să cîștige setul. Apoi a intrat într-un fel de formalitate, pierzînd cu 0–3, așa cum se așteptau mulți. Remarcată a fost Mihaela Stîngă, care se pare că a intrat în anul ei de grație.)
În aceste condiții, obiectivul declarat în septembrie (locurile 5-6) a devenit o aiureală. Cu un deficit de vreo … 5-6 puncte, cu meciuri acasă în retur cu echipe puternice (aproape de neînvins), e greu de văzut cum se mai poate ataca locul 6. Cred că „obiectivele” cele mai realiste acum ar fi ca echipa să nu reintre iar în mîlul depresiei stîngăcioase, să înceapă să cîștige seturi (eventual și vreun meci) cu echipele tari (adică mai sus clasate) sau în deplasare și să nu apară certuri între Dan Gavril și Stîngâșinși. Deși echipa a fost lăudată de observatori și estimată a fi de mijlocul clasamentului, am văzut că încă nu are suficientă vlagă de a încheia mai multe seturi în favoarea ei.
Urăm echipei Penicilina să aibă un an de succese și de evoluție, spre folosul jucătoarelor, dar și spre al nostru, al spectatorilor.
