(F) Serbia – Italia 1 – 3 (26-24, 22-25, 19-25, 11-25)
Spectatori: 20565
S-au confruntat 2 echipe care nu mai fuseseră învinse la acest CE. Primele 2 seturi lupta a fost la un nivel înalt și egală, cu volei frumos. Toată lumea a așteptat marea confruntare Bošković – Egonu. În setul 1, scorul lor a fost 7-8. În setul 2, 7-7.
În setul 3, jocul SRB s-a covidit și atacul a scăzut. Bošković a făcut abia 3p și a pierdut tot 3p. Egonu a făcut 6p și a pierdut doar 2p. Finalul slab al setului 3, a prevăzut catastrofa Serbiei din setul 4. SRB s-a prăbușit și ITA a ajuns curând la 10p diferență, pe când Bošković s-a făcut de rușine și a încasat 3 blocaje și a avut bilanț minus 1p! Așa opusă, bre Terzice?
Egonu s-a tot plictisit la serviciu (10 serve), iar SRB a încheiat campionatul rușinos, în genunchi.
Probabil Terzić își înghițea cuvintele. Într-un interviu de dinaintea JO, Terzić povestea savant de ce e Bošković mai bună decât Egonu: cică te poți baza pe constanța ei! Of of of! 😊 „Constanța” asta ți-a pierdut medalia de aur la tine acasă, mă Terzice. Bošković a făcut 20p (în 4 seturi, cam slab) și a pierdut 16p!!! Atât de slab a jucat! Eficiența reală a atacului ei: 15%. Iar marelui antrenor, când a văzut că opusa lui e varză, nici prin cap nu i-a trecut s-o schimbe cu Bjelica.
În timp ce ITA a jucat ca o echipă, cu pasele distribuite mai mult către opusă și către extreme, SRB a preferat varianta cu opusa plus centralele.
Dar SRB a mai pierdut așa de paranormal și din cauza Blestemului lui Avrămuț Iancu contra lui Limbosu de la Blaj și a voleibalistelor care se duc să-l slujească. SRB a avut nu mai puțin de 5 astfel de slujnice, dintre care au jucat 3, jumătate de echipă…
Cele mai bune jucătoare: Miriam Sylla (#17 extremă ITA), 20p, 35%(real) și Paola Egonu (#18 opusă ITA), 29p, 38%(real)
Cea mai bună de la SRB și cel mai eficient atac: Milena Rašić (#16 centrală SRB), 12p, 45%(real)
Cea mai bună marcatoare: Paola Egonu
Cele mai multe blocaje punctate: Anna Danesi (#11 centrală ITA), 6
Cele mai multe blocaje încasate: Tijana Bošković (#18 opusă SRB), 7!
Cei mai mulți ași încasați: Silvija Popović (#17 libero SRB), 6. S-a antrenat bine la Limbosu!
Cele mai slabe jucătoare: Katarina Lazović (#2 extremă SRB) și Silvija Popović.
Să-l menționăm și pe antrenorul care și-a condus echipa către medaliile de aur: Davide Mazzanti.
Sala plină de public și atmosfera nu pot fi comparate decât cu sala plină și atmosfera de la Cracovia, unde s-a desfășurat în paralel meciul (M) Serbia – Polonia, unde SRB a pierdut setul 5 cu 14-16.
(F) Turcia – Nederlanda 3 – 0 (25-20, 25-19, 25-23)
Spectatori: 3200. Serios?
Fostele componente ale grupei clujene D s-au reîntâlnit în meciul pentru bronz (nu mai ziceți „finala mică” precum tâmpiții!). Scorul a fost identic, adică NED a făcut fix 62p, ca în primul meci. Două seturi TUR a dominat jocul. În setul 3, NED a condus și cu 3-4p, dar s-a dezumflat spre final și TUR a egalat și a câștigat medalia de bronz.
Cea mai bună jucătoare: Zehra Guneș (#18 centrală TUR), 9p
Cea mai bună marcatoare: Anne Buijs (#11 extremă NED), 14p
Festivitatea de premiere a fost o prosteală marca Boričić Tenx Veri Maci. O grămadă de prostălăi împiedicați nu se știe ce căutau pe acolo arătând cu degetul de unde să se autoservească jucătoarele cu medalii și trofee cu cel mai imbecil logo din lume: cel al CEV! Un cerc tăiat haotic de linii tâmpite și sectoare colorate la plezneală cu culori care nu se armonizează. Atâta i-au dus căpățânile pe Proștii lui Boričić.
În competiția masculină, se poate spune deja că s-au calificat în 8imi SRB, NED, FIN și TUR. Mă bazez pe experiența statistică a campionatelor trecute, în care o echipă care a făcut minim 2 victorii și minim 6p, rareori n-a prins 8imile.
