Danemarca – Albania 3 – 0 (25–17, 25–18, 25–21)
România – Danemarca 0 – 3 (19–25, 17–25, 15–25)
Albania – România 3 – 1 (25–23, 25–19, 17–25, 25–16)
România (M) a început LEur cu ceva șanse de a ajunge în finala de 4, dar, mai rău decât fetele, și-a anulat orice șansă încă de la primul meci, de la înfrângerea luată de la anonima Letonia. Se pare că naționala masculină n-a avut niciun obiectiv pentru LEur, obiectiv care nu putea fi altul decât zero seturi pierdute.
Săptămâna a 3a a dus nenorocirea pe noi culmi. Sâmbătă am mai luat o făină de 3 nule de la Danemarca (locul 23 european înainte de competiție!), dar nu oricum și dublu-rușinos neajungând nici măcar la onorabilul 60. Toată echipa a jucat execrabil, inclusiv vedeta internațională, centralul Bartha, care a făcut mai multe puncte pentru adversari. Opusul Rață, stegarul ghinionului, a făcut doar 9 pct în 3 seturi. Și așa a ajuns el cel mai bun marcator al RO și singurul jucător care nu a făcut mai multe puncte pentru adversari decât pentru țara lui!
Un început catastrofal de competiție (acum 2 săptămâni) cerea și un final și mai catastrofal. În ultimul meci RO a luat bătaie de la… Albania! Care nici nu exista în clasamentul european înainte de competiție! Adică rușine mai mare nu se putea. După primele 2 seturi câștigate de albanezi, în loc să bage kerosen în jucătorii de bază, Stancu jr a ales să joace cu rezervele! Atâta l-a dus capul, fără să cugete la câte puncte ar putea pierde RO în clasamentul mondial. Rezultatul a fost că majoritatea jucătorilor au făcut din nou mai multe puncte pentru adversari. Cel mai bun jucător: centralul Lupu.
RO (M) a terminat LEur pe un incredibil loc 17.
Dincolo de această catastrofă e una și mai mare:
Am început competiția pe locul 12 european și am terminat-o pe locul 20!
Am început competiția pe locul 24 mondial și am terminat-o pe locul 33!
Acest din urmă indicator ne zice că ne-am luat adio de la Campionatul Mondial 2027, pentru că, nici dacă am reveni la o formă bună la Campionatul European din toamnă, tot nu mai putem să ajungem pe un loc eligibil.
Nenorocirile comise de cele 2 reprezentative ne amintesc de Epoca Neagră a Ghiulangiului. Deși Ghiulangiul Vișan a fost aruncat la groapa de gunoi a istoriei și a dispărut dictatura neamului prost, a rămas pe capul voleiului românesc PROSTIA CUMPLITĂ reprezentată de Universitalu Mingea Ocolește Aerul În Toate Direcțiile și de Consiliul Proștilor care a rămas aceeași adunătură de momâi proaste. Nici publicul de volei nu-i mai răsărit, ci tot prost și amorțit. În comentariile de la postările FRV foarte rar mai apare câte unul critic (și acela e șters imediat). În schimb, abundă replicile de laudă imbecilă la adresa voleibaliștilor și a voleibalistelor, cei/cele care au ajuns în această lună iunie nenorocită la un minim istoric de „performanță”.
Este momentul în care, cu cea mai mare urgență, trebuie impusă regula celor 4 români aflați în teren în orice moment, fără exceptarea tembelă a liberoului. Nu se poate face performanță cu echipe naționale alcătuite din rezerve.
Cele două catastrofe de antrenori trebuie schimbate AZI.