Portugalia – Lituania 0 – 3 (19–25, 20–25, 23–25)
Romania – Portugalia 3 – 1 (25–21, 23–25, 25–21, 25–22)
Lituania – Romania 3 – 2 (25–22, 25–17, 19–25, 15–25, 15–10)
Pe portugheze le-am trecut și pe ele prin furcile caudine, dar cu vaiete și cu cămașa ruptă în spini. Dacă rostul plecării la drum în LEur era să nu lăsăm niciun set pe marginea șoselei – deși nu știm dacă Universitalu Ocolește i-a șoptit vreun obiectiv pănărămii de antrenor spaniol – iată că am plătit bir și Portugaliei, echipă care venea doar de pe locul 23 al Europei. Zadorojnai s-a trezit din somnul de amiază și a trântit 27 pct, dintre care 9 numai în setul 4. Dar cum omul nu poate trăi numai dintr-o izbucnire, eficiența ei a lăsat coroana de cea mai bună jucătoare pe capul centralei Cimpu, floarea neașteptată a acestei întreceri.
Numai că vântul Mării Baltice le-a luat fetelor noastre și busola, și răsuflarea. După ce Letonia era cât pe ce să ne pună papara (în prima săptămână), a venit și Lituania să ne tragă clopotul. Lituania!!! Trei semne de mirare și încă unul pentru rușine. O echipă care nici măcar nu încăpea în ierarhia europeană înainte de Liga Europeană, venită din praful calificărilor, ne-a pus în genunchi.
Cea mai bună jucătoare, cea care a zidit ceva în meciul ăsta a fost centrala Ariton. Toate cele șapte blocaje românești au fost ridicate de mâinile ei, ca niște porți de cetate. În jurul ei însă, altele au semănat mai mult cu oastea lui Păcală. Zadorojnai a adormit iarăși, după legea ei: un meci ca soarele, unul ca eclipsa. Cimpu a făcut cinci puncte, dar trei au ajuns, cu largă dărnicie, în zestrea adversarelor. Iar extrema Popa… Popa a împărțit mingi lituaniencelor de parcă le boteza copiii. Nouăsprezece puncte făcute cadou! Aproape un set. Dacă Budăi Ungureanu, care de obicei joacă și pentru celelalte, s-a accidentat în meciul cu Portugalia, Popa i-a preluat ștafeta cu un zel vrednic de o cauză mai bună. Și mai vine un tănău de pe pagina de Facebook Dinamo Volei să ne spună că a avut un „joc solid”. 😄 Să vă fie de bine achiziția! Numai că bara pe care voiați s-o săriți v-a lovit drept în frunte. E mare păcat că jucătoare cu har precum Popa, Ionescu, Badiu Savu, Ioan sau Buterez s-au risipit ca un fuior de fum de-a lungul anilor, fiecare din felurile pricini.
După isprava asta, România termină LEur pe locul 9 (!) și alunecă până pe locul 27 mondial și iarăși vede cu coada ochiului prăpastia calificării la Campionatul Mondial. Dacă și la Europeanul din vară ne vom îmbrăca în aceeași neputință, visul mondial va pleca pe apa Sâmbetei.
Cele 4 finaliste au rămas Slovenia, Suedia, Ungaria și Slovacia. Patru echipe din Top 6 de dinaintea competiției. Iar din Top 6 au căzut două: România, favorita numărul unu, și Spania. Pesemne că un fir nevăzut ne leagă de iberici și când e de rău. Care o fi firul ăla, măi El Cârpacio?
Iar dacă adormiții din Consiliul Proștilor nu găsesc degrabă un antrenor adevărat, o să mai privim încă o dată Campionatul Mondial pe fereastră, ca săracul la ospățul boierului.
Și tot mă macină o întrebare: fetelor astea le-a spus cineva că punctele trebuie făcute pentru România, nu împotriva ei?