LN2018F, Finala * Echipa Ideală
Turcia – SUA 2 – 3 (25-17, 22-25, 28-26, 15-25, 7-15)
După un palpitant set 3, în care turcoaicele conduceau cu 6 puncte și în care americancele au egalat și era să ia și setul, jucătoarele lui Guidetti și-au pierdut suflul și încă trebuie să mai aștepte (ca și proful lor) o medalie de aur într-o competiție majoră inter-țări. Medalia de argint, însă, este de toată lauda, mai ales după începutul șovăielnic în comeptiție.
Spectacolul finalei a fost ceva mai redus, făcînd loc tensiunii. A cîștigat sistemul american, unul dintre cel mai bine puse la punct din lume. O țară fără campionat, care produce medalii mereu și mereu și la masculin și la feminin.
Meciul final a fost ca o repetare a meciului celor 2 echipe din grupele rundei finale. În ambele meciuri, după 2–1 pentru Turcia, SUA au cîștigat seturile 4 și 5 cam cu aceleași scoruri.
Și scorurile la puncte sînt asemănătoare: 97-103 în grupa rundei finale și 97-108 în meciul final.
Meciul pentru bronz
Brazilia – China 0 – 3 (18-25, 22-25, 22-25)
Sistemul prost de programare a făcut ca Brazilia să fie singura echipă cu 4 meciuri în 4 zile la rînd. Era greu să fie destul de proaspătă pentru ultima bătălie.
Premii individuale
Cea mai bună jucătoare:
Michelle Bartsch-Hackley (extremă USA, care va rămîne în camipnatul italian la Futura Volley Busto Arsizio)
Cele mai bune extreme
Michelle Bartsch-Hackley
Zhu Ting (CHN)
Cea mai bună coordonatoare
Cansu Özbay (TUR)
Cele mai bune centrale
TeTori Dixon (USA)
Eda Erdem Dündar (TUR)
Cea mai bună opusă
Tandara Caixeta (BRA)
Cel mai bun libero
Suelen Pinto (BRA)
Se vede din statistici că iar s-a desemnat Echipa Ideală pe bază de „echilibru“ de cumetrie: liberoul Kelsey Robinson (USA) are statistici mai bune, dar nu dădea bine să fie 3 americance în Echipa Ideală. Și e de mirare că China (locul 3 și gazda) are doar o jucătoare în această Echipa Ideală.
