SECRETUL LUI PĂUȘESCU: VOLEIBALISTA ANULUI?

De cîțiva ani, vișăneii, mai mult maimuțărind ce au văzut prin alte părți, dau un titlu formal de Voleibalistul/Voleibalista Anului. Însă ei nu știu clar ce-i aia statistică și au dat aceste titluri ochiometric, neluînd în considerare activitatea efectivă a jucătorilor și statistica rece, ci a fost, mai degrabă, un fel de răspuns cîrpăcesc la întrebarea: „Ce jucător ai vrea cel mai tare să-l ai în echipa ta?“. Astfel, au ajuns Voleibalistul/Voleibalista Anului chiar persoane care au avut pauze în timpul anului (calendaristic) din cauza unor accidentări.

Iar anul trecut au apărut și comicării:
În clasamentul sexelor amestecate (ha? ce?) Aciobăniței era deasupra lui Bala, dar în clasamentul exclusiv masculin, Bala era deasupra lui Aciobăniței! 😂 Ce Profesori Universitali tîmpiți în comisie! 🤣
În clasamentul sexelor amestecate, Bălean era pe locul 10, dar în clasamentul masculin, deasupra lui erau Olteanu și Spînu, care nici nu intraseră în clasamentul amestecat 😂 Ce Profesori Universitali tîmpiți! 🤣

Într-o federație normală la cap, acest titlu se acordă după statisticile reci și după activitatea și performanțele concrete ale sportivului respectiv: participarea în campionatul național, în cupa națională, în cupele europene, în competițiile echipei naționale, titluri și medalii cîștigate.

În anii trecuți, chiar în lipsa accesului la datele statistice, ne era destul de ușor de stabilit Voleibalista Anului, iar aceasta nu s-a prea potrivit cu alegerea vișăneilor universitali.

Anul acesta e mai greu.
Salaoru nici nu intră în discuție, pentru că s-a accidentat chiar în ianuarie.
Baciu și Onyejekwe au avut o comportare slabă și au suferit și ele accidentări (numite în folclor Blestemul lui Avrămuț Iancu). N-au participat la campania naționalei în Liga de Argint, iar la clubul lui Limbosu au jucat parțial, fiind „ocrotite“ de meciurile cu echipele slabe.
(Cazacu) Miron, una dintre cele mai bune candidate, a rămas însărcinată și n-a mai jucat după terminarea campionatului trecut.
Iancu a avut un început de an bun, dar din oct e mai mult rezervă.
Pîrv-2 a fost umflată de pilă, dar a bătut-o Dumnezeu și a ratat exact cea mai importantă competiție a anului.
Și Kapelovies, deși coordonatoare de oarece calitate, a ratat jenant Campionatul European din cauză că a băgat prea multe grătare în ea în vacanță și Pedullà n-a mai putut-o folosi.
Calotă a fost mai mult rezervă (în toate competițiile), iar Trică a avut o evoluție cu plusuri, dar și cu minusuri notabile.
După 2/3 de an destul de impresionante, Ungureanu s-a îngropat în Italia.

Să nu uităm și că multe dintre voleibaliste de națională au fost rezerve la echipele lor, neavînd loc de atîtea străine.

Cu alte situații la fel de cețoase, nu putem decît să rămînem orientați tot spre lotul național. Iar de acolo, nu iese în evidență decît o singură jucătoare: coordonatoarea Diana Balintoni. Diana nu a participat în cupele europene, dar a muncit binișor în campionat și a fost, părelnic, cea mai bună jucătoare a naționalei în cele 2 competiții europene ale anului.

Dar oare cifrele statistice reale o sprijină în primirea titlului anual?
Ăsta e doar secretul lui… Vlad Păuşescu! Dacă vedeți puhoaie de catastrofale fișe statistice publicate imediat după meciuri pe situl dataproject.com, să știți că ele sînt corectate ulterior, dar nu pentru public (adică nu se corectează și tîmpeniile oficiale de pe dataproject.com), ci circulă numai în mediul secret al „specialiștilor“ diviziei A. Statisticile cumulate de pe dataproject.com sînt niște gunoaie.

Dacă nu se sinchisește nimeni să acorde un titlu similar și la voleiul pe nisip (ca să nu mai vorbim de voleiul pe zăpadă!), titlul de la voleiul de sală nu este încărcat de cîrpacii vișănei cu nicio semnificație. Jucătorul/jucătoarea nu primește niciun fel de diplomă, certificat sau medalie.

Dacă la masculin nu ne îndoim că titlul va fi luat iar de abonatul copil de suflet al Ghiulangiului (indiferent de cît de prost an ar avea) – anume LeLică –, la feminin numai Păușescu știe cine îl merită.