# SECRETUL **NEGRU **AL VOLEIBALISTELOR * HAI CU DISTRACȚIA, FETELOR!
Nu-i așa că aproape ați uitat vremurile alea în care eram forțați să stăm în casă și ieșeam către magazinul din colț doar cu declarație? Ehehei, ce vremuri! Era prin aprilie. Ei, atunci când tocmai năvălise pandemia peste noi, oamenii speriați și închiși în case găseau metode de a întreține o comunicare socială intensă. Cum ar fi muzica. Au fost destule proiecte (le știți, le mai găsiți pe YouTube), în care mai mulți oameni, fiecare de la el de acasă contribuiau la un produs artistic. Gen cântăm Boleroul, fiecare înregistrându-se de acasă cu instrumentul personal. Iar unul cu cunoștințe tehnice făcea montajul și ieșea un cântat de orchestră.
Acu… să vă zic un secret: am încercat și eu atunci prin acest grup să lucrez la un proiect similar. Era vorba de un cântecel de cântat stil karaoke de mai multe persoane, fiecare câte un vers, două, trei. Și, ca să formez o bază, le-am contactat pe câteva voleibaliste de-ale noastre, din alea mai luminate la cap și cu ceva urme de comportament social. Care a fost rezultatul?
Păi îl știți: ZERO! 😊 Din vreo 15 voleibaliste, doar vreo două au zis că ar fi o idee bună și că se mai gândesc. Restul au respins din prima, cu o ciudată spaimă, fără o clipă de cântărire! Și, repet, nu erau din alea posace, țâfnoase, asociale, ascunse, gen **Salaoru**.
Alea care voiau să se mai gândească, s-au mai consultat cu unele colege. Și, în loc ca rezultatul să fie cel al unei pofte de viață, de distracție, de eliberare de acel stres al închiderii în casă, a fost că s-au lăsat copleșite de **negreala **din mediu. În loc ca grupul să stimuleze cheful de distracție, l-a înăbușit atâta cât era.
Asta ne vorbește pe ocolite de nenorocirile făcute în mediul voleibalistic de **Ghiulangiu **și de gașca lui. Sigur că vor exista mereu unele voleibaliste (și unii voleibaliști!) asociale, rezervate, dar voleiul, ca orice sport, e o chestie socială. Și mai ești și „artist” în fața publicului. Cheful de distracție, de spectacol trebuie să-ți fie ceva firesc. Mai vedeți uneori reacții normale, naturale ale sportivilor de prin alte părți, acel chef de ghidușie. La noi nu. La noi e **negreală **și **cenușiu** și „mai bine mă ascund ca să nu atrag atenția cumva”. **Negreala **asta e așa de mare încât nici nu se înțelege cât de importantă e în volei, ca în orice industrie, PUBLICITATEA! Cum să atragi interesul cumpărătorului, dacă nu faci valuri, dacă nu-ți faci RECLAMĂ?
Ceea ce vedeți acileașa pe fezbuc e o iluzie. Când își pune una o foto urâtă, prost încadrată, prost luminată, și ea îmbrăcată la Noua Stupida **Modă Doliu-Covid** și sar imediat 300 cu liche-șliche, aia e o ipocrizie. Răspândirea asta de liche-șliche se face la schimb. Dacă eu dau la mai multe, atunci și ele mi-or da mie. Ce are să-ți placă așa de tare de umbli toată ziua (și zilnic) pe fezbuc ca să dai liche-șliche la 50 de poze? Cum e, **Magdașe**? Mai ai timp și de serviciu?
Se construiesc astfel false vedete, cu falsă popularitate de fezbuc, cum ar cazul **Senkovici**, care nu se mai satură de postat chestii fără sens, doar ca să se excite cu colectarea de liche. Parcă are o scurgere! 😉 În realitate, dulceața și iubirea de fezbuc se traduc în contacte sporadice și reci. Când se întâlnesc la meciuri *lichetoarele *(din echipe adverse) nici măcar nu-și vorbesc, nici măcar nu se salută! 😀 Dar pe fezbuc e o dragoste cu inimioare de nu s-a mai văzut! 😀
De la acea** falsă prietenie** nu s-a putut naște **unirea **pentru un proiect simplu, frumos, distractiv. **Pasiunea **nu mai există în mediu. Nici sentimentul de conectare. Doar o sete de bani.
—–
# ***Gândul săptămânii:*** Moda tatuajelor pe corp e exact ca moda de pe vremuri a milieurilor de pe televizor 😀
## [https://www.clipartmax.com/png/middle/351-3515264_modern-day-plague-understanding-the-scope-of-veterinary-woman-sad-silhouette.png](https://www.clipartmax.com/png/middle/351-3515264_modern-day-plague-understanding-the-scope-of-veterinary-woman-sad-silhouette.png)
