Oroarea gen Eurovision s-a continuat cu sinistra ceremonie de deschidere a JO de la Paris 2024. Ambele evenimente s-au transformat în centre ale propagandei legebiste și au „consfințit” (con-drăcit?) era în care nu se poate uita la televizor întreaga familie, inclusiv copiii. Spectacole care mai an’ se puteau vedea la liber, din 2024 trebuie restricționate la spectatori de peste 18 ani.
A fost un spectacol haotic și lipsit de continuitate, ceea ce i-a plictisit pe mulți din cei prezenți fizic pe malurile Senei. Bizarii organizatori au îndesat în program tot felul de aiureli și de orori. Scenele au avut loc haotic în diverse puncte ale orașului.
S-a remarcat blasfemia la adresa „Cinei cele de taină”, în care, în loc de Hristos și de apostoli, la masă erau o așezați travestiți dominați de o umflată care nu se putea să nu ne facă gestul pițipoancei de fezbuc, ăla cu mâinile sucite în formă de „inimă”. Fufa balenoidă, evident, o activistă modernardă. Ulterior s-a umplut fezbucu’ de semidocți tâmpiți, care ne-au „explicat”, folosind toți același citat copiat de pe fezbuc, că, de fapt ar fi fost o aluzie la pictura „Festinul zeilor” de obscurul pictor nederlandez de bordeluri Jan van Bijlert. Dar e doar folclor imbecil de fezbuc, niciuna din agențiile de presă n-a făcut legătura cu acest cârpaci.
Un alt moment de accentuată sinistritate a fost cu un grup de heavy metal care a proiectat pe ferestrele muzeului Conciergerie capul tăiat de ghilotină al Mariei Antoinette, Momentul a fost finalizat cu o aparentă și înfiorătoare țâșneală de sânge din clădire.
Dansurile prezentate au fost haotice, drăcești și desincronizate, cam dansa fiecare în legea lui, ca într-o discotecă de drogați, cei mai mulți dansatori având chipurile schimonosite de un machiaj sinistru, ca într-un film de groază.
Fanfara Gărzii Naționale a fost umilită, modernarzii punând-o să „danseze” lângă o fufă de cântăreață la modă, Babasha franceză.
Mai pomenim de zeul Dionisos apărut dezbrăcat pe un platou, ca un smurf, și descrierea unui triunghi amoros, foarte educativ pentru copii.
Clișeul „corectitudine politică” a fost iar forțat prostește. De exemplu, la cuvântul-emblemă al revoluției franceze „fraternité” s-a adăugat și „sorotité”! 😄 Ne așteptăm curând, ca în spiritul egalității de gen să nu mai existe volei feminin și volei masculin, ci doar volei cu echipe mixte care să nu mai fie formate pe bază de discriminare de gen.
Apoi au „îmbogățit” formula „Doamnelor și domnilor, vă rugăm să vă ridicați, DACĂ PUTEȚI, pentru intonarea imnului…”. Adicătelea, le-au băgat în seamă și pe persoanele cu handicap, care nu se pot ridica. Trebuia să-i „ocrotească” și pe surzi: „Ascultați imnul, DACĂ AUZIȚI”.
Așa zisa-cultură franceză, acum degradată și degradantă, a fost subminată chiar de prostălăul de președinte Macron, care a folosit cuvântul „olimpiadă”, ca majoritatea proștilor de comentatori sportivi.
Torța olimpică a fost purtată prin părți întunecate din Paris și… fără spectatori! Spre final, cel care dădea torța mai departe n-a mai rămas pe loc ci toți au continuat alergarea formând un cortegiu sinistru de parcă erau zombies ieșiți la plimbare. Locul flăcării olimpice a fost ținut așa de secret că, în momentul aprinderii, nu era niciun spectator în preajma balonului-simbol 😀
Ploaia torențială n-a putut spăla păcatele organizatorilor, dar a venit ca un semn divin. După o perioadă uscată peste Paris, ploaia a venit ca un semn, exact pe durata celor 4 ore ale ceremoniei. Sportivii care au „defilat” pe apă în bărci care adunau la grămadă diverse națiuni, au fost murați până la piele. În afară de cei care au purtat pelerine anti-ploaie, ceea ce a anulat eforturile celor care proiectaseră îmbrăcămintea fiecărei delegații.
„Defilarea” pe apă a fost o idee idioată din start. Sportivii au fost îndreptați cu fețele către malul stâng, unde erau camerele televiziunii, așa că spectatorii de pe malul drept au fost tratați cu fundul.
Că există o coordonare la nivel mondial a dirijării omenirii spre dezmăț și spre depravare, a devenit clar și din reacțiile presei mondiale. Dacă, de obicei, se găseau critici severe abundente pentru asemenea spectacole și chiar se ajungea la căutarea nodului din papură, acum, cu foarte puține excepții, presa mondială a ridicat în slăvi scenariul și organizarea.
Ceremonia a fost un act simbolic pentru degradarea la care au ajuns noile generații și o reconfirmare că 2020 a fost Anul Prostiei Mondiale, un moment de fractură a istorie, când generațiile de tâcniți au preluat conducerea lumii. A fost un simbol pentru obscuritatea și haosul minților modernarzilor. Au domnit kitschul, hidoșenia, mizeria sufletească, depravarea.
Dacă ceremonia de deschidere a fost cel mai urât și cel mai scabros spectacol din istoria JO, nici condițiile în care stau sportivii în satul olimpic nu-s de lăudat. Paturile tari, apă cu porția (pentru economisirea resurselor Terrei!), mâncare vegană (pentru alinarea activiștilor), lipsa aerului condiționat…
S-au strecurat timid în zoaia modernardă și ceva momente bune, cum ar fi fragmentul cu Minionii și finalul cu Céline Dion, care a revenit după o pauză de 4 ani cu o voce obosită și care a cântat în Turnul Eiffel lângă un pian pe care băltea apa.
Cât despre DIVERSITATE, s-a întâmplat ca exact în această perioadă să produc un cântec intitulat „Diversity Not Inherently Good” (Diversitatea nu este inerent bună), ca militare pentru o înfrânare a conceptului de diversitate. Sperând că știi ceva englezește, ascultă aici:
