VIȘĂNEALA ANULUI : ADUNAREA GENERALĂ, BULIBAȘA ȘI ADORMIȚII
Așa cum ne așteptam, la Adunarea Generală a Adormiților nu s-a întîmplat nimic. În loc ca oamenii de volei români să profite cît se poate de această ocazie rară (anuală) și să dezbată situația gravă a voleiului românesc, care s-a tot prăbușit de cînd a ieșit ca păduchele în frunte acest tractorist fără bască, ei se jucau cu telefoanele și așteptau cu nerăbdare încheierea ședinței.
Veți vedea curînd (iar!) ce bîlbîit haotic e Ghiță Bombiță. Un om care nu poate conduce o propoziție, s-a fudulit ca să conducă un sistem foarte problematic, cum e voleiul românesc. Îl auzi bolborosind-și prostiile și vezi că nu este nicio șansă de renaștere cît timp Ghiță Bombiță va fi la butoane.
Întrebat despre salariul nesimțit pe care și l-a acordat, Ghiță a răspuns: „Nu știu dacă 120.000 [lei/an], io nu-mi aduc aminte. Io nu am salariu de genu’ ăsta. Chiar e mai mic salariu’ decît al secretarului general. Eu n-am studiat situația financiară…”
Nu-și aduce aminte, săracul, ce salariu are!
Supune aprobării AG o situație pe care nici el n-a studiat-o!
Îi veți vedea în imagini și pe adormiții prezenți la adunare și care sînt baza din care își trage seva buruiana Vișan. Și ei sînt la fel de vinovați de aceste vremuri care vor rămîne în istoria voleiului românesc ca cea mai neagră perioadă: Epoca de Plumb, Epoca Vișănescu.
Dezbaterea („discuțiile”) a fost zero, ca și cum totul merge perfect și nu mai este nimic de rezolvat. Discuțiile firave au fost ca un fel de conferință de presă, în care bulibașa hotăra singur că aia nu se poate, ailaltă nu se poate.
Te uiți le figurile lor palide și vezi că nu e speranță nici cînd a crăpa Ghiță peste 4-5 mandate… Că vine altă hienă din haită la rînd.
Pentru mine este uluitoare lipsa de pasiune a oamenilor de volei (jucători, antrenori, șefi de cluburi, arbitri) pentru mediul în care își desfășoară activitatea. Pe orice om cu pasiune îl doare inima cînd vede așa dezastru. Orice om gospodar își face curățenie primăvara în bătătură. Dar puturoșii stau cu șlibovița-n biberon și se uită pierdut cum le cresc buruienile cît casa.
Și așteaptă poate vine Dumnezeu să le rezolve trîndăveala.
