Deși echipele naționale americane sunt pe culmile mondiale de mai multe decenii, voleiul n-a prins tare la publicul american. Interesul americanilor pentru volei este mult mai scăzut decât pentru baschet, hochei, baseball. Există mai multe motive, între care banii puțini din volei, ceea ce nu-i dă aura de produs de lux, deci dezirabil. În contrast, unul din cele mai plictisitoare sporturi de văzut, tenisul, este foarte popular din cauza sumelor uriașe vehiculate.
Un alt motiv ar fi ceea ce mediul voleibalistic nu vrea să vadă de decenii: și voleiul poate fi plictisitor pentru spectatorul neavizat. Am mai enumerat metehne ale voleiului, pe care nimeni din volei nu vrea să le corecteze și nici nu se vor corecta atâta timp cât voleiul mondial va fi condus de idioți precum Moș Ary Șontorogu sau Boričić Tenx Veri Maci.
Astfel, e foarte greu de pornit un campionat național de seniori în SUA. S-a încercat recent cu varianta masculină și ideea a fost abandonată. Zilele astea se încearcă o variantă feminină, dar una cu numeroase modificări în reguli, în încercarea de a face voleiul mai atrăgător pentru publicul american. Unele idei sunt preluate din încercări similare aplicate altor sporturi de echipă. LIga e organizată de Athletes Unlimited.
Iată câteva caracteristici speciale ale prezentului campionat american feminin.
Cele 45 de jucătoare înscrise joacă în echipe variabile. De la începutul competiției au fost 4 echipe (Blue, Gold, Orange, Purple), dar jucătoarele se mută de la una la alta la fiecare turneu. După fiecare turneu săptămânal de 3 etape, primele 4 jucătoare (cu cel mai mare punctaj) sunt desemnate căpitane de echipă și au dreptul să-și formeze echipele alegând din mulțimea de jucătoare (sunt un fel de selecționere). Acele echipe vor juca în turneul următor.
„Cel mai mare punctaj” nu înseamnă cele mai multe puncte marcate, ci punctajul statistic obținut prin reușite personale și colective sau pierdut prin eșecuri.
Alte invenții:
– Se joacă obligatoriu 3 seturi de meci (indiferent de scor), iar rezultatul meciului e dat de punctele cumulate. Astfel o echipă care pare a fi câștigat cu 2–1, poate pierde meciul cu 65-67
– Jucătoarele obțin puncte statistice prin acțiunile proprii (servicii, recepții, blocaje, atacuri), dar și un număr de puncte la grămadă dacă echipa lor câștigă un set sau meciul. Mai obțin puncte suplimentare cele mai bune jucătoare ale meciurilor (MVP)
– Se joacă numai cu mască. Tot personalul (jucătoare, arbitri etc) este izolat vreo 2 luni într-o bulă de securitate, căreia americanii nu-i zic „bubble” (bulă), ci „shield” (scut de securitate). Meciurile se desfășoară la Fair Park Colosseum în Dallas (Texas)
– Terenurile nu se schimbă în timpul jocului (ar putea fi o măsură de securitate rezonabilă și pentru noi, dar știm că rotocolul sanitar nu prea are valoare la cârpacii lui Cojocaru)
– Se admit 2 contestații video per echipă per set, care nu se reînnoiesc indiferent de decizie
– Un turneu se joacă în 3 etape (sâmbătă, duminică, luni).
Sistemul nu e perfect. Pe de o parte, jucătoarele sunt stimulate să joace cât mai bine, chiar dacă scorul într-un set ajunge la 8-20. Pe de altă parte, echipele nu au antrenori și totul pare o miuță între jucătoare mai răsărite. De multe ori jucătoarele se împiedică între ele. Există situații care nu depinde de tine și în care nu poți obține puncte: de exemplu, o coordonatoare slabă, care ori nu-ți dă pase ori ți le dă aiurea.
Important e că se experimentează chestii noi și unele idei ar putea prinde în încercările ulterioare de a ameliora voleiul.
Pe primele 3 locuri în acest moment sunt:
- Jordan Larson (extremă) 1828p
- Bethania De La Cruz (extremă) 1670p
- Leah Edmond (extremă) 1466p
Meciurile se pot vedea (în Europa) pe Facebook, Twitch, Twitter, YouTube și AUProSports.com.sau pe canalul ESPN EMEA, dar, pentru noi, sunt în timpul nopții.
Iată selecțiuni din meciul 10:
