LC2018F Semifinala 1 * O CALIFICARE ISTORICĂ! PRIMA ECHIPĂ FEMININĂ ROMÂNEASCĂ ÎN FINALA LIGII CAMPIONILOR! * Cea mai groaznică semifinală din istoria Ligii Campionilor * Prost să fii, noroc să ai. Și bani! * Vrăjitoarele de la Blaj * Ro-mâ-ni-a! Care România??
CSM Volei Alba Blaj – Galatasaray Istanbul 3 – 1 (23-25, 25-17, 25-22, 25-22)
Spectatori: 4500!
Niciun om sănătos la cap nu credea că Alba Blaj ar putea cîștiga măcar un set în această fază finală/ Și totuși miracolul s-a produs! Astfel:
Alba Blaj a intrat pe teren în formula cîrpită prostește de Darko Zakoć, care nu avea logic cum funcționa. Nu poți schimba jumătate de echipă și în 3 săptămîni să te duci în Liga Campionilor fără măcar un meci amical jucat. A fost o loterie necugetată. Și Alba Blaj a jucat în consecință: catastrofal.
Dar loteria s-a cîștigat altundeva. Ca să fie o partidă catastrofală e nevoie de 2 echipe 😉 Galatasaray a venit beată la meci. Ori au mîncat fetele ceva stricat la prînz ori le-au pus piază-rea (cîș) vrăjitoarele din gașca primarului Păhărică Buzilă. Nu există altă explicație științifică de ce a putut juca Galatasaray atît de prost. 😉
A rezultat un meci care a fost o tortură de privit! Un meci care le făcea de rușine pînă și pe cadete. Credeam că voleiul este un sport acrobatic și elegant? Ei, uneori (ca în seara asta) nu e! Cele mai urîte ratări, cele mai schimonosite poziții, cele mai zvîncite răsuceli… Nici nu a contat cine cîștiga, doar voiam să se termine chinul cît mai repede.
Galatasaray a servit mai bine (ași: 11-7), a blocat mai bine (11-9), a avut recepție mai bună, a atacat la fel de bine ca Alba (47-49)… și totuși a pierdut! Cum? Simplu: mult mai multe greșeli neforțate: 33-17! Altfel spus, Alba Blaj a primit cadou această calificare de la turcoaice! Galatasaray a fost cea mai slabă echipă întîlnită de Alba Blaj în acest uluitor de NOROCOS parcurs european 2017-2018.
În acest haos, cea mai bună jucătoare și cea mai bună marcatoare a fost iar Ana Cleger (opusă Alba Blaj), care cumva a reușit să-și facă numărul: 27 pct! dintre care 4 ași.
Volei Alba Blaj se califică în FINALĂ și va juca contra VakıfBank Istanbul!
Galatasaray se duce la meciul pentru bronz și va juca contra Imoco Volley Conegliano.
După meci a fost la Digi Sport un delir al „comentatorilor“ Cristina Pîrv și îNȘelaru… Care se făcau că au uitat cum a ajuns aici Alba Blaj: o grupă uimitor de ușoară și apoi simpla cumpărare a locului în careul de ași.
„Felicitări“… mercenarelor noastre!
Bravo (anti)românismul de la Blaj!
Tot striga sala „RO MÂ NI A!“, dar, ce ză vezi? nu era nicio româncă în teren!!! 😀 Mai dădea pe acolo din cînd în cînd Onyejekwe.
Și uite-așa fătuca de la Toplița, necunoscuta Tamaș de 19 ani, adusă la Blaj ca să împingă apa, va lua medalie de argint (cel puțin!) în Liga Campionilor, în timp de alde Ioana Baciu, Cristina Cazacu, Denisa Rogojinaru, Andreea Petra, în viața vieții lor nici nu se vor apropia de faza celor 4 finaliste! Dar,deseori, viața e „prost să fii, noroc să ai”! Sau… poate a avut ghinionul ghinioanelor, sărăcuța? Că pare a fi fost scoasă din lot fix înainte de această fază. Oricum, om avea-o medaliată și pe Ramona Rus, e tot pe acolo 🙂
——-
Organizarea cîrpăcească s-a văzut iar. Un DJ isteric care urla pe o muzică dată la maxim, de nu se mai auzeau comentatorii. Și cînd se auzeau, erau așa de enervanți, încît am dat pe Laola1.tv. O crainică de sală tută cu voce urîtă și care tot stîlcea numele jucătoarelor. Te gîndești așa: din 2 mil de bucureșteni nu s-a putut găsi unul mai isteț?
Una dintre uriașele greșeli făcute de organizatori s-a dovedit a fi prețul foarte piperat al biletelor de la „loje“ (practic, sectoarele de lîngă teren, 1400 lei!). De pe cînd făceam spectacole studențești de umor am învățat că spectatorii cei mai fervenți trebuie plasați cît mai aproape de scenă. Ei creau atmosfera de spectacol. La aceste meciuri, sectoarele de lîngă teren sînt depopulate! Pe jumătate goale! Suporterii adevărați au fost trimiși (de prețuri) la cucurigu, în intuneric!
Cîrpaci și la nivel european boricicesc: pur și simplu nu știau cum să mărească imaginea (la verificarea video) ca să nu se mai certe antrenorii dacă a fost blocaj sau nu. 🙂
Bacșișa se tot uita cu jind și suspina „Ce bine era să fi rămas la Blaj astă-vară, chiar ca rezervă! Iaca acu mai luam o medalie europeană…“
De altfel, mai multe voleibaliste au fost văzute împrăștiate prin sală, într-o frumoasă dezbinare tipică voleiului românesc. Le vedeți acilea pe fezbuc că-și dau liche la poze cu sutele?? Ei, în realitate, abia dacă se salută.
Și multe zdrențăroase cu genunchii tăiați… 🙂
Setul 3 a fost stricat de arbitri. Păcat că la asemenea eveniment sala nu este plină. Când oare România va mai avea ocazia să organizeze finala Ligii Campionilor?
1. Da, a cam fost stricat. Multă lume remarcă asta. Dar nu de acolo a pierdut Galatasaray. 2. Parcă ziceam ceva de organizatorii lui Păhărică și ai genralului Bacșiș? 😉 3. După ce scăpăm de Ghiță Bombiță și de șleahta lui, va fi mai ușor.
Blăjenii ar trebui să ridice un monument Anei Cleger. Schema e simplă ridicătorul pasează Anei și ea rezolvă situația.
Îi ridică sală de 2000 de locuri lui Zakoć 😀
Și asta la prețul de 200 ron, trebuie să privesc la fundurile a 2 cameramani și să încerc să văd ceva. Și e urît că un simplu muritor de rînd nu putea să își cumpere bilete în tribunele de jos care costau 1400 Ron? Voi serios 300 euro? Sau în unele tribune de jos nici nu erau puse spre vânzare biletele. Și acum pe acele locuri stau cele serioase fețe din Ro, care nu au nici o emoție pe față. Dar suporterii nu au fost admiși pe aceste locuri. Ah, da și foarte multe din ele erau pustii. Am fost la finala Campionatului European de volei masculin, puteai să cumperi bilete și în tribuna de lîngă jucători și nici nu era exagerat de scump, adică un muritor de rînd poate să își permită. Și toți suporterii din Slovenia erau acolo. Dar în România văd că spuma societății trebuie separată de persoanele simple.
E stilul fudulilor din voleiul românesc, de la Ghiță Bombiță la Păhărică: bogații nu se amestecă cu săracii. Bogații în față și săracii să crape.
Așa cred mulți, că n-am treabă sau am imaginație bogată.