VISELE VĂRULUI RAFAEL :: TAINA GENERALULUI SPAGA (1)
Măi, io am un văr care visează tot felul de trăsnăi fantastice și n-are altă treabă și tot vine să-mi povestească prostiile lui de visuri. Iaca unul:
Cică se făcea că era primare într-un sat care se credea oraș. Satul se chema Balș și era în județul Balta Albă. Și văr-miu avea în vis un tic de bețiv psihopat: tot scotea limba printre buze în chip de act sexual.
Fiind un bou, lui îi plăcea tare mult de cînd era copil (vițel) să se plimbe cu talanga la gît. Numai că în visul ăsta avea la gît un fel de medalii. Dar nu se dusese la gravorul din colț să-i facă medalie de 20 de franci, ci cheltuia anual cîte 1 milion de mărci pentru fiecare tinichea. Că într-o zi își făcuse, pe banii obștei, că doar nu dintr-ai lui, o echipă de polo de plajă. Sportul ăsta de vis avea și federație, iar șef acolo era un zbir șontorog și hulpav după bani și după aur și după averi.
Și cică văr-miu ăsta s-a întovărășit în vis cu zbirul. Că și zbirul, pe numele lui, Zapciu, învățase în viață să se lipească de oamenii cu bani. Și bine făcea, că de fiecare dată, îi pica și lui cîte o punguță de gologani. Pe șeful ăsta al federației de polo de plajă îl chema Zapciu pentru că așa strănuta el mai ciudat: Zapciu! Zapciu!
Și văr-miu a visat că făcea multe băute cu Zapciu și multe mînăreli. Mai era în gașca lor și un găinar, dar ăla nu se vedea clar, ba chiar a dispărut din vis. Probabil Zapciu îi făcuse felul.
Văr-miu, primarele, fiind în vis versat în șmenozeli, s-a prins repede că Zapciu e cam puțintel la minte. Da, puțintel, dar avea în stăpînire banii federației de polo de plajă, iar văr-miu a copt un plan cum să-l dea jos pe Zapciu și să pună mîna pe acei bani, care erau foarte ușor de absorbit. Zapciu absorbea vreo 3000 mărci pe lună fără să facă mai nimic. Dacă unii visează cu ochii deschiși, ăsta învățase să doarmă cu ochii deschiși. Iar cîrpele din polo nici nu cîrteau. Le era frică tare, că Zapciu pe loc îi amenda, suspenda, scotea din viața poloistă, cînd cîrtea oarecine.
Și primarele a dat de unul pe nume Dimir Spaga, care trăgea mîța de coadă de vreun an și trăia mai mult din banii aduși în casă de nevastă-sa.
„Băi, bulache, vrei să te fac director de club?“ îi zise primarele, adică văr-miu Rafael. Am uitat să vă spun că, în vis, pe văr-miu în chema Limbagiul.
„Cum să nu, boierule, sărumîna. Cum să te slujesc?“ răspunse Spaga.
„Păi, bulache, trebuie doar să faci ceea ce știi tu cel mai bine să faci: nimic!“
„Bine, sînt ecspert. Dar am și io o dolianță.“
„Zi-i.“
„Io pînă amu-ia am fost numai soldat. Vreau să mă faci general.“ zise Spaga la cacealma.
„Bine, bulache, te fac și general.“
„Sărumîna, boierule. Dar care-i spiel-ul?“
„Cum ți-am zîs, nu ai de făcut nimic. Vii la servici o dată pe trimestru și-ți dau 3000 de mărci pe lună. Din astea tu iei 1000 și 2000 mi le dai mie înapoi pe șestache.“
„Boierule, nici în visele mele n-am visat așa un servici de vis!“
Și aici văr-miu a auzit soneria din telefon și s-a trezit. Dar ăsta-i cam țîcnit și visează pe episoade.
(Cu tărie afirmăm că aiurelile din vis nu au nici cea mai mică legătură cu chestii reale. Va urma.)
