„Cere celengi” – o exprimare agramată sau Sistemul pentru contestații video

aqualine.ro/

 

Auzirăm în ultima vreme tot mai des de la comentatorii TV de volei expresia agramată cum că o echipă „cere celengi”. Ce-o fi aia?

În volei, ca și în alte sporturi, viteza acțiunilor (și a mingii) a crescut și uneori depășește capacitățile umane de estimare. Arbitrii fac ce pot ca să ia decizii corecte (atunci cînd nu fură), dar nu întotdeauna găsesc acord în ambele tabere.

Sistemul video pentru contestații (Video Challenge System) din volei este o variantă de sistem Hawk-Eye, imaginat de Paul Hawkins și introdus în practica TV în 2001. Este un sistem informatic care folosește mai multe camere video de mare performanță, urmărește traiectoria mingii prin triangulare și calculează diferiți parametri inclusiv suprafața de impact a mingii cu solul. Sistemul conține un model al terenului de sport respectiv. Toate astea duc la luarea unor decizii „mai” corecte în cazul situațiilor dubioase.

Sistemul video pentru contestații pentru volei folosește 12 camere și a fost oficializat în 2013. La drept vorbind, nu e chiar „oficializat”, pentru că nu se folosește decît la competiții foarte importante, deci este cumva opțional. Deși acest sistem determină deciziile arbitrilor, în regulamentul jocului de volei nu apare nici o referire la acest sistem! Cuvîntul „video” nu există în document. Regulile pentru contestațiile video sînt pe lîngă regulament. Astfel, contestația video se poate face dacă se suspectează:

biciclop.eu

– atingerea solului de către minge în apropierea tușei, astfel încît deciziile posibile sînt „în teren” sau „în afara terenului”;
– atingerea benzii fileului sau a antenelor de către un jucător;
– atingerea antenelor de către minge sau poziția dubioasă a mingii deasupra antenelor;
– atingerea liniei de fund de către jucătorul aflat la serviciu sau a liniei de atac de un jucător din linia a 2a care efectuează un atac;
– depășirea liniei de mijloc de către piciorul unui jucător;
– atingerea mingii de către jucătorii de la blocaj.

Contestația video e formulată de antrenor (în unele locuri se scrie de căpitan, dar se pare că nu mai este valabil) și e adresată arbitrului principal la maxim 5 secunde de la încheierea unei acțiuni de joc. (Așa zic indicațiile semi-oficiale, dar ar fi logic și mai comod ca antrenorul să se adreseze secundului.) Cum regulamentul nu zice nimic de acest tip de contestație, nu există nici o semnalizare oficială, dar se folosește un gest prostesc care sugerează conturul dreptunghiular al unui ecran video.

O echipă poate face maxim 2 contestații „nejustificate” video pe set. Asta înseamnă că, dacă contestația este admisă, echipa care a făcut contestația își păstrează dreptul la tot 2 contestații în acel set. Între 2 acțiuni nu se poate face decît o singură contestație video.

ottobroker.ro

Acest sistem are și dezavantaje. Unul ar fi costul de implementare foarte mare raportat la utilitatea lui. S-a constatat statistic că doar cam 1 din 5 contestații sînt justificate. Apoi, există o toleranță a sistemului (partea grafică generată de calculator) de circa 4 mm (care nu ar fi chiar rea, dacă liniile reale ar fi trasate la milimetru, precum în modelul ideal din calculator), iar modul de calcul al suprafeței de contact al mingii cu solul nu ține seama totalmente de deformările reale care se produc.

Mai apare și abuzarea de sistem. Într-un caz recent de la Baku a fost contestată o decizie de block-out, cînd antrenorul putea foarte bine să o întrebe pe jucătoare. Pînă la urmă decizia arbitrilor s-a dovedit a fi fost corectă. A fost doar o tragere de timp.

Revenind la expresia agramată a comentatorilor TV, nu poți cere celengi, oricît de romglez ai fi. „Challenge” înseamnă (între altele) „contestație”. Nu poți cere o contestație, ci poți face o contestație. Iar contestațiile sînt de multe feluri (de exemplu, se poate contesta legitimația unui jucător).
Nu poți cere o contestație, dar poți cere o inspecție video, astfel exprimîndu-se și comentatorii sportivi englezi („request a review”). Însă, dacă ai noștri flăcăi mai debitează asta de multe ori, expresia agramată va intra în limbajul „de specialitate” al suporterului cu puțină carte.

Comentezi?