(M) România – Letonia 0 – 3 (22–25, 21–25, 22–25)
După ce fetele au reușit măcar să scoată o victorie chinuită, băieții au considerat probabil că publicul nu trebuie stresat inutil cu suspans și au rezolvat totul elegant: a înfulecat scurt, cu poftă o făină de 3 nule. Locul 25 european a venit, a văzut și a plecat cu toate punctele.
Ne place mult de opusul Rață, care pare hotărât să ducă o luptă personală împotriva bunului-simț. După ce a renunțat temporar la numărul ghinionist 13, omul s-a întors la el cu o încăpățânare care ridică întrebări medicale. E bătut în cap băiatul ăsta? Și, ca să fie tabloul complet, a reușit exact… 13 puncte în trei seturi. Număr cu ghinion pe tricou, număr cu ghinion în statistici. Numai că, pe lângă ele, a mai livrat și vreo nouă puncte adversarilor, într-un spirit de omenie care ar fi impresionat-o pe orice gazdă letonă.
La coordonare, meciul a fost o demonstrație practică despre cum poți scoate centralii din joc fără să-i înlocuiești. B Bartha a mai primit câteva mingi, probabil fiindcă cineva a apăsat greșit pe telecomandă. În schimb, ceilalți centrali au primit împreună trei pase în tot meciul. Trei! În asemenea condiții, puteau foarte bine să intre pe teren cu un termos și cu un ziar.
Despre Sergiu Stancu devine tot mai greu să vorbești fără să te repeți. De la Campionatul Mondial de anul trecut se vede că lucrurile nu mai funcționează. Nu are putirință sireacul. Și o fi și ăsta cu căpuțul? Altfel e greu de explicat cum reușește să o aducă iar și iar la națională pe catastrofa legendară Bălean. Iar acum i-a găsit și un frățior: catastrofița Dinculescu. Unul mai păgubos decât celălalt, amândoi jucând lungi perioade de parcă fuseseră împrumutați temporar echipei adverse.
Letonia n-a avut nevoie să joace extraordinar. A fost suficient să aștepte ca România să-și facă singură o parte importantă din pagubă. Iar românii s-au conformat exemplar.
Cel mai bun jucător: Bela Bartha (#1 central RO)