Când te gândești la un olimpic român, la unul medaliat, simți un soi de admirație pentru performanță și poate îți faci despre acel sportiv o imagine idealizată. Poate-l consideri pe medaliatul olimpic un om superior, cu un caracter remarcabil, cu onoare. Mulți sunt așa. Dar există destui care, deși au ajuns la performanțe sportive excepționale, sunt niște oameni meschini, poate chiar cu comportament primitiv. Știți cum a fost în voleiul românesc. În ultimii ani ai lui Ghiță Ghiulangiul, doar doi olimpici din fotografia aia emblematică de la Moscova au militat pentru revenirea voleiului pe un făgaș normal și legal: Dan Gîrleanu și Sorin Macavei. Restul „olimpicilor” s-au dat loviți, s-au ascuns sub pat sau după deget. Fără onoare. Nici că le-a păsat de suferința cumplită a dragostei vieții lor, care le-a adus cel mai înalt punct din existența lor. Numa întrebați-l pe Căta-Chițiga cum a militat.
Avem și alte exemple în viața publică de olimpice care au fost catastrofe în funcțiile publice în care au ajuns: Lipă, Szabo… Să vedem ce brânză mare or face samuraii Covaliu și Potec la COSR.
Dar acum am zis să aducem vorba de olimpicul Alupei Dorin. Ăsta cică a făcut canotaj și a participat la 2 ediții ale JO. Din marele lui caracter de olimpic s-a apucat să tragă blocaje pe Facebook și știți ce e-n capul blocăcioaselor și al blocăcioșilor: scopul lor e de a te distruge. I-a învățat Limboșicacă dacă dai bloc și raportezi îi distrugi omului contul. Dar nu e numai asta. Olimpicul fudul Alupei s-a mai apucat să transmită blogului nostru tot felul de insulte și de amenințări de om primitiv. Că i s-a părut lui că-i atacăm odorul, pe Francesca. Și atunci ne-am amintit de ce spunea un om de sport din Iași, cum că la canotaj ai nevoie doar de mușchi. N-ai ce face acolo cu mintea. Și la box mai ai nevoie de ceva minte ca să te ferești, ca să rezolvi enigma adversarului, dar la canotaj nu trebuie decât să tragi tare de mușchi și să menții direcția.
În realitate, blogul nostru și-a arătat ocazional îngrijorarea pentru situația de prăbușire a Francescăi, care, dintr-o mare speranță a voleul românesc, o speranță care putea ajunge jucătoare de talie mondială (precum va fi Căruțașu), s-a dus într-un sat ca să se facă slugă la străine. Și și-a lăsat școala de calitate din București pentru minunatul învățământ de la Blaj, care a produs-o pe marea profesoară de sport Limboșica.
Îngrijorarea noastră că Francesca împinge apa de 2 ani este împărtășită de mai multe persoane din volei, care simt aceeași tristețe. Vedeți cum au evoluat Egonu și Stysiak. Sau chiar Herbots. Sau chiar Aciobăniței. Cum au ajuns la națională la vârste fragede, nu numai pentru că au avut talent, ci și pentru că și l-au șlefuit și au jucat și au jucat meciuri tari. Numai că Alupenii sunt preocupați mai mult de banii primiți de la Limbosu decât de faptul că fata lor nu joacă de 2 ani. Iar 2 ani din viața unui sportiv, mă Alupei cel bătrîn și veninos, fac cât 10 ani din viața oamenilor simpli.
Deci așa e cu olimpicul mintos de Botoșani: noi suntem îngrijorați de situația unei voleibaliste talentate, iar el sare la beregată cu roșu în fața ochilor. Așa educație europeană ți-ai făcut, Alupei, în anii tăi de sportiv? Așa caracter minunat? Așa educator ești pentru copiii tăi? Lupul turbat?
Dar ne înveți și pe noi ce mișculații ai făcut ca să intri cu nevasta în sala de la Cluj Napoca? Pe cine ați „reprezentat”? Pe sponsorul Jidvei? 😉 Că noi cică așa, mai pe pandemie, am auzit că nu e voie cu spectatori. Cine ți-a aranjat? Limbosu sau Universitalu? Că acușa ai să dai cu subsemnatul la ancheta DSP Cluj.
Din păcate, nu e singurul caz de părinte de voleibalist(ă) care urlă și behăie înspumat contra blogului nostru pricăjit. Au unii doar atâta minte cât să înțeleagă exact pe dos acțiunile noastre. Dar bine că există în mediul voleibalistic și oameni civilizați, cu care se poate discuta omenește și cu care se pot lega prietenii.
Alupei, regăsește-ți ONOAREA, dacă ai avut-o cândva.
