Cu marele, uriașul, rotundul pseudo-jurnalist tevere, autointitulat de nu-și poate zice comod numele, narcișelaru, am avut o relație profesională foarte fructuoasă. El debita prostii la teveu împreună cu uimitorul Căta-Chițiga, iar noi le listam prostiile și ne amuzam. Normal că handralăului nu i-a picat bine și, în loc să se pună cu burduhanul pe carte și cu limboiul pe pronunție, a sărit la grumaz ca un câine turbat. Ca orice panaramă din volei, a început cu „bă, tu știi cine sunt eu?”, „și la câte «olimpiade» am comentat?”.
Și în scurt timp, a „contraatacat” răspândind vorbe prin mediul voleibalistic, pe la echipa națională feminină, dar și printre prietenii lui porcos-vorbitori (cine se aseamănă, se adună!), ÎNȘELÂNDU-I cu tot felul de bârfe născocite, dintre care cea mai comică a fost cea cu voleibalista din parcare. Adică, am aranjat o întâlnire într-o parcare din Iași cu o voleibalistă de la Penicilina, dar aia s-a înfricoșat și s-a „răzbunat” și s-a ascuns sau așa ceva… Cititorii mai noi pot vedea povestirea AICI.
Nici până azi nu s-a descoperit cine a fost acea voleibalistă, dar îNȘelaru a continuat cu propaganda lui contra blogului nostru, aducând prejudicii grave nu numai blogului propriu-zis, ci și luptei comune împotriva corupției lu’ nen-su, Ghiță Bombiță Ghiulangiul.
