Aflu că Alexandra Sobo e cam supărată pe mine (bine, stai la rînd) că…

aqualine.ro/

Aflu că Alexandra Sobo e cam supărată pe mine (bine, stai la rînd) că am menționat-o de cîteva ori ca fiind voleibalista română cu cel mai mare salariu din campionatul românesc, iar acesta ar fi pe la 7000 euro/lună. Nu înțeleg de unde e supărarea. Nu sună mai degrabă a laudă? Dacă ești cel mai bine plătită (altfel spus: cea mai „valoroasă”), nu este ca și cum am aproxima că ești cea mai bună? Ăsta cică ar fi și adevărul. Oamenii de volei mai serioși, cu care mai stau la taclale, cînd e vorba să estimeze cam care ar fi cea mai bună voleibalistă română a momentului, oscilează între doar 2 nume: Alexandra Sobo și Adina Salaoru.
(Și nu e foarte interesant și spectaculos că inițialele numelor lor dau „AS”?! 🙂 )

O altă nemulțumire e legată de falsitatea sumei propriu-zise. Eu n-am făcut decît să preiau din spusele publice ale lui Vișan, care e într-o poziție de unde poate afla informații corecte.

Astfel, e fără rost intenția de a-l da pe Vișan în judecată (adică în ceea ce nu prea are). Oricît de „secrete” s-ar vrea contractele, informația circulă. Să zicem că jucătoarea X este dorită de clubul din Salonta. Jucătoarea zice „Sub 6000 pe lună, nu avem ce discuta”. Clubul din Salonta abandonează. Apoi se află că jucătoarea a semnat un contract cu clubul din Caracal. Nu e de dedus că acolo a primit cam ce a pretins?

În realitate, situația poate fi mult mai complicată. Clubul din Caracal poate zice „Noi nu-ți dăm 6000, ci numai 5000, dar din care 1000 pe sub mînă plus apartament de lux închiriat în centru”.
Sau „Îți dăm 9000, că avem de unde, ca să nu mai ai stresuri să analizezi alte 5 oferte de la cluburile rivale”.
Sau „Îți dăm 4000, dar îl vei avea ca antrenor pe ăla din China care a cîștigat Cupa Mondială” (că jucătoarele trag acolo unde sînt bani, dar și unde e antrenor tare).
Sau „Îți dăm 3000 ca bază, dar cu bonusuri substanțiale pentru meciurile cîștigate, astfel fiind posibil să ajungi la o medie de 8000 pe lună”.
Sau „Îți dăm 4000, dar îl angajăm și pe gigelul tău ca pădurar și-l plătim cu 1000 pe lună”.
Sau „Îți dăm 2000 și nu facem publice pozele tale de pe plaja din Saloniki, unde ai fost astă-vară cu primarul însurat”.

creditfix.ro

Nu pricep de ce în voleiul românesc salariile trebuie să fie secrete, cînd în alte sporturi așa detalii sînt publice; sau în voleiul european. Am postat recent niște informații despre salariile de vîrf din SUA și din Europa, deci cifre care ajung în mediul public. Apropo, 7000 euro/lună ar fi un salariu foarte bun în SUA (desigur, echivalentul în dolari).

Dacă totuși nu mai putem de curiozitate să aflăm care sînt jucătoarele române cel mai bine plătite, e la mintea cocoșului: ele nu pot fi decît dintre titularele de la cluburile care au băgat cei mai mulți bani și astfel se află constant în partea superioară a clasamentului:
– Alba Blaj (Adina Salaoru, Ioana Nemțanu)
– CSM București (Roxana Bacșiș)
– CSM Tîrgoviște (Alexandra Sobo, Diana Calotă?, Roxana Ivanof?)
– poate și Știința Bacău, cu toată căderea în finanțare (Ioana Baciu?, Sabina Moisa?, Denisa Rogojinaru?)

Cum nu putem ști exact cît sînt salariile mari, putem doar să ne orientăm după informațiile care circulă liber în acest mediu și să bănuim că sînt între 3000–7000 euro/lună. Aceste informații oricum sînt perisabile: odată cu înaintarea în vîrstă cotele jucătoarelor încep să scadă. Informația de anul trecut nu mai e valabilă anul acesta.

Și mă întreb iar: de ce atîta supărare, dacă se află sumele exacte sau aproximative? Aceste salarii oricum nu sînt așa de mari cum sugerează gurile rele. Să ne gîndim că viața de sportiv profesionist e scurtă: nu sînt mulți care trec de 8 ani, iar partea de formă maximă e și mai scurtă. Și după aceea, ce-l mai așteaptă pe fostul sportiv de performanță? Din ce trăiește el/ea pînă la pensie?

roadelepamantului.ro

Cît despre salariile cele mai mici… Aici intrăm în zone tulburi. Există jucătoare încrise formal în unele echipe și folosite din cînd în cînd doar ca rezerve la antrenamente. Se ajunge și la sub 300 euro/lună. Asta dacă rămînem la Divizia A1.

De menționat și că anul de contract este, în principiu, de 10 luni. 7000 de euro/lună înseamnă 70.000 euro/an, înainte de impozitare.

(Similar trebuie să fie și în voleiul masculin românesc, la care mă pricep și mai puțin decît la cel feminin.)

Comentezi?