VOLEIUL ESTE UN LUX PENTRU ELVEȚIENCE
–de vorbă cu Timo Lippuner (33 ani), antrenorul Elveției–
SR: Aveți pe Voléro Zürich, o echipă foarte tare în Europa. Cum de vă este așa de greu să adunați o națională elvețiană mai puternică?
TL: Pentru că astea nu au nimic în comun. Am lucrat 4 ani acolo, iar în acea perioadă Voléro avea și un proiect pentru echipa națională. A fost un proiect bun, dar jucătoarele se întorceau la voleiul semi-profesionist. Încă nu avem profesioniste elvețiene, asta e problema principală. Toate ori sînt la școală, ori lucrează, deci nu pot urma un program ca acela al unui club ca Voléro, iar nivelul este mult prea sus pentru fetele elvețiene.
Trebuie să dezvoltăm tineretul mai bine și să facem profesionismul mai interesant. În Elveția sportul este un lux. În orice altă slujbă, de exemplu la casa de marcat a unui supermagazin, se cîștigă mai mulți bani decît în volei. Voleiul nu e ceva pe care să-ți bazezi existența ca în multe țări est-europene. Acolo poți fi cineva în sport, de acolo poți merge în alte țări cu sportul. În Elveția, societatea dă mai multă importanță serviciilor sigure. Un funcționar de bancă e mai acceptat și mai respectat decît un voleibalist.
Părinții își îndeamnă copii spre școli bune, nu spre sporturile profesioniste.
Cu cîteva jucătoare noi mergem acum în direcția corectă. 2-3 au ales voleiul. Peste 2 ani vor fi 4 jucătoare, peste 4 ani poate 6 jucătoare…
În Elveția [în campionat] trebuie să ai 2 elvețience în teren, dar nu avem destule jucătoare. Cluburile iau jucătoare prea tinere, care nu trebuie să lupte pentru a-și cîștiga locul. Și-l obțin numai pe bază de naționalitate. E nevoie de concurență la un nivel mai înalt, pentru că la națională nu străinele marchează, ci elvețiencele trebuie să marcheze. Asta ar trebui să învețe ele.
Dar [așa] nu trebuie să concurezi pentru că nu ai cu cine. E greu să-ți îmbunătățești munca, dacă oricum cele mai multe vor juca, indiferent de cum muncesc sau de cum joacă.
Pe scurt: avem nevoie de profesioniste.
SR: Și atunci cine vă joacă campionatul? Străinele?
TL: Da. Anul trecut echipa de pe locul 9 a avut 8 străine din 12. Echipele mai slabe joacă cu 2-3 străine, iar echipele cele mai bune joacă constant cu 5 străine și 2 elvețience în septetul de bază.
Eu am la Sm’Aesch Pfeffingen [notă: echipa de club pe care o antrenează Timo] 5 străine și 7 elvețience. Anul trecut am avut 6-6. Am fost singura echipă cu 4 jucătoare elvețiene bune.
Echipa cu cele mai puține străine are 2-3 străine. Basel are 4-6, iar Voléro 11-13.
Deci echipa [mea] cu cele mai bune elvețience are mari șanse să ajungă între primele 4 locuri.
SR: Ceva cupe europene?
TL: 5 fete din naționala Elveției sînt în echipa mea. Anul trecut am ajuns în sferturile Cupei Confruntării. Anul acesta nu putem juca, e prea scump și avem probleme de infrastructură. Elveția are săli de sport extraordinare pentru școli, dar nu pentru echipele sportive. Nu avem în liga noastră săli ca asta de la Piatra Neamț. Avem 2-3 săli [mari] în Elveția, dar sînt pentru diverse evenimente și prea scumpe pentru volei.
