Dacă noțiunea teoretică de out-of-system este necunoscută voleiului românesc (mustind de mari specialiști!), nu avem nici o traducere bună. Am putea să-i zicem în-afara-sistemului sau desistematizare, dezorganizare, destructurare, debandadă.
Într-un alt mod de a pune problema teoretic, situația echipei in-system (structurată) este atunci când recepția serviciului sau a atacului este destul de bună astfel încât coordonatorul are disponibile toate opțiunile de declanșare a atacului sau aproape toate.
Dacă coordonatorul are o singură opțiune sau a 2a pasă trebuie făcută de alt jucător, avem un tip de situație de out-of-system. Când echipa ajunge într-o situație de în-afara-sistemului (de destructurare), ofensiva încetinește, pasa a 2a nu este precisă, iar atacantul se trezește având în față cel puțin un blocaj dublu. Acțiunea își scade eficiența.
Cât de des apare în timpul jocului situația de destructurare? Antrenorul care se bazează pe ochiometru, va avea o mare surpriză dacă verifică statistica. Situația apare mai des decât își imaginează antrenorul slab. Iar în voleiul feminin destructurarea apare și mai des. Și atunci, oare antrenorii antrenează echipa destul pentru această situație? Nu, chiar antrenorii mai răsăriți acordă insuficient timp acestui tip de antrenament.
Legat de situația de destructurare, există 2 aspecte cheie. Unul ar fi stabilirea jucătorului care dă pasa a 2a, dacă nu poate coordonatorul. De obicei, acel jucător e liberoul, dar asta nu-i o regulă.
Al 2lea aspect este cum să creezi la antrenament situații de out-of-system. Aici antrenorul inteligent poate improviza. O idee ar fi un joc de antrenament în care regula e că se marchează puncte numai din atacuri care vine din pase de sus (cu ambele mâinile sau cu o singură mână). Asta le provoacă un disconfort general jucătorilor, dar atacanții sunt obligați să se adapteze și să găsească soluții.
O altă ideea ar fi ca, în acel joc de antrenament, coordonatorul echipei să nu aibă voie să dea pasa a 2a. Această pasă să fie dată de orice alt jucător.
Dacă partea teoretică a voleiului românesc nu definește și nu tratează situația de joc destructurat, există totuși câțiva antrenori români, care fac ocazional acest tip de antrenament, mai mult bazându-se pe intuiție sau pe ce au observat la alți antrenori străini, fără să-și pună problema că ar fi și un termen tehnic pentru asta și că asta ar trebui să fie o parte importantă a programului de pregătire.
(Bă Universitalilor și Doctorilor în volei! Treceți și refaceți-vă lucrările de doctorat! 😂
Evident că marele teoretician Adin-Dva-Tri nu pomenește nimic în cursul lui fabulos de “out-of-system“!)
Care este sursa de informare a ta? Pentru că uluitor ce afirm: am câștigat multe jocuri nu virtuțile proprii echipei ci pe frecventele greșeli ale adversarului! Deci poți obține succese și prin slăbiciunile adversarului!!!
Sursa: cultura generală voleibalistică. Plus cercetarea și alte surse din mediul antrenorilor americani.