CARTONAȘUL VERDE! * FĂRĂ TUȘIERI
În voleiul românesc, dar nu numai, există foarte mulți primitivi, care execută rutinele fără crîcnire, fără să gîndească, fără să analizeze. Fără să fie cîtuși de puțin deranjați de anomaliile care se petrec în volei. Ei se manifestă după proverbul „Maimuța vede, maimuța face“. Ei nu vor fi niciodată analiști sau inovatori.
Din fericire pentru volei, nu toți sînt așa. Cînd mai auziți de cîte o modificare de regulament, să știți că aia vine de la niște oameni din volei, care încearcă să gîndească și să perceapă fenomenul. Un focar de așa oameni superiori este în voleiul italian. Aceștia încearcă diferite variante, care să ridice calitatea spectacolului sportiv. Aceștia sînt oameni care înțeleg că voleiul, ca și alte sporturi, este, în primul rînd, UN SPECTACOL!
Astfel, din această stagiune, federația italiană vine cu alte cîteva idei revoluționare. Prima este că s-a renunțat la asistenții de linie din diviziile A1 (Superlega) și A2, atribuțiile lor fiind preluate de arbitrii de la fileu și de arbitrajul video, supervizat de un al 3lea arbitru.
Legat de arbitrajul video, federația italiană nu este de acord cu varianta cu desene animate, care se practică la Campionatul Mondial și la alte competiții organizate de FIVB. Italienii consideră că nicio grafică animată nu poate înlocui imaginea reală a mingii căzînd pe podea pe tușă sau pe lîngă tușă.
O altă inovație este… CARTONAȘUL VERDE! Am văzut deseori cum se pierde mult timp cu analiza video, cînd se reclamă atingerea la blocaj. Și eu și alți oameni cu ceva minte-n cap ne-am întrebat de ce nu recunoaște pur și simplu jucătorul vizat? Că doar, pînă la urmă, tot se dovedește infracțiunea! Ei bine, italienii deștepți au născocit recompensa cartonașului verde pentru jucătorul care recunoaște că a atins mingea la blocaj și, astfel, nu se mai pierde timp cu verificarea video.
Primul cartonaș verde din lume la volei, a fost acordat ieri, 6 oct 2018, în cadrul Supercupei italiene (masculin, Perugia – Trentino), jucătorului Davide Candellaro (central Trentino), în setul 1, la scorul de 19-19.
Cartonașele verzi nu au nicio influență în cadrul partidei sau în clasament, ci sînt formale. Ele se contabilizează la finalul campionatului și echipa care va avea cele mai multe catonașe verzi, va primi un premiu în bani de la federație, dar indirect, în sensul că echipa/clubul va decide cărei acțiuni de caritate va dona acei bani. (Că doar nu stă un club în vreo 2000 euro sau cît o fi premiul!)
(Acu… dacă mă întrebați pe mine, eu aș da cartonaș roșu jucătorului care știe că a atins mingea la blocaj, dar o face pe niznaiu pînă vine confirmarea video!)
În FOTO atît s-a putut capta din gestul arbitrului.
O altă inovație încercată de italieni, tot pentru ameliorarea spectacolului, este limitarea timpilor de întrerupere la unu per set și per echipă (asta în afară de eliminarea timpilor de întrerupere tehnici, dictată de CEV). Experimentul va avea loc numai în meciurile din Cupa Italiei.
În timp ce alții se gîndesc la SPECTACOL și la variante de a spori calitatea voielui, la noi, tractoriștii cu bască din conducerea federației, execută servili ordinele Ghiulangiului, pentru care voleiul nu este un SPECTACOL, ci o cale de îmbogățire fără perdea, fără rușine, fără măsură.
Slugilor! Ați reușit să calculați ce înseamnă jucător Sub-23? Așa cum ați tuflit voi în regulament, jucătorul născut la „1 sep 1995“, are deja 23 ani plus 5 săptămîni! Stimați tîmpiți, cum poate fi un jucător de 23 ani și 5 săptămîni Sub-23?? 😀 😀
