(M) România – Elveția 2 – 3 (25-21, 21-25, 25-21, 22-25, 7-15)
E foarte greu să comentezi pe o statistică imbecilă dată de tâmpitul program DataVolley. Cum să zici că opusul Cherbeleață a avut bilanț nul în primul set, când statistica zice pe alte coloane că a făcut 4p și a pierdut 3p. Deci 4 – 3 = 0. Ce nu pricep nespecialiștii este gravitatea unor astfel de greșeli într-un tabel, care trebuie să facă automat adunări de clasa a 3a!
Dar dacă ne facem că acceptăm idioțenia unui astfel de software, primul set a fost dus în spate de centralul Mihalcea (4 blocaje). În setul 2 ne-a scăzut puterea de atac. Cherbeleață a fost ușor de prins la blocaj, ca și extrema Aciobăniței. Dacă după setul 2 antrenorul Motta a scăpat de vreascul Weisigk (#15 opus), al nostru Păscuț s-a încăpățânat să-l țină în teren pe impotentul Aciobăniței, când avea alte 2 extreme mai bune pe bancă. Setul 3 a fost echilibrat și abia pe la 18-18 ne-am desprins ușor, prin atacurile furibunde ale lui Bălean.
Setul 4 a început în favoarea noastră (13-6), dar elvețienii nu s-au dat bătuți și ne-au ajuns la 19-19. Și de acolo ne-a intrat frica în oase. Mai ales cu un antrenor care nu știa ce indicații să dea: „Vreau o preluare bună. Găsiți soluții în atac.” Așa știam să zic și eu. Și Trombițașa! Dacă Cherbeleață a mai fost schimbat, de vreascul european catastrofal Aciobăniței nu s-a atins nimeni.
Cu un punct deja pierdut (față de planul inițial), s-a așternut jalea peste echipa noastră și în setul 5 nu am mai contat.
Cel mai bun jucător: Thomas Brandli (#17 central CHE), 16p, 82%
Cel mai bun de la RO și cele mai multe blocaje punctate: Răzvan Mihalcea (#5 central), 15p, 83%, 9 blocaje!
Cel mai bun marcator, cel mai eficient atac și cei mai mulți ași încasați: Rareș Bălean (#16 extremă RO), 23p, 57%, 5 ași încasați
Cele mai multe blocaje încasate: Gabriel Cherbeleață (#14 opus RO), 7
Cea mai bună recepție: Jovan Djokić (#93 extremă CHE)
Cel mai slab jucător: ne vine iar greu să alegem dintre Aciobăniței și Cherbeleață, dar parcă balanța înclină către giuvaerul coroanei, cel mai bun voleibalist al anului pandemic și, poate cel mai slab al acestei runde de calificare: Robert Aciobăniței. I-a purtat ghinion umflarea de către „presa” cojocăreană 😉
Echipa RO a cam pierdut calificarea și va scădea iar în clasamentul european. Vina principală e a antrenorului Pascu, care e depășit de situație și care nu poate coagula psihologic o echipă. Jucătorii noștri nu-s chiar așa de răi, dar echipa a arătat dezbinată și fără respect față de antrenor. La timpii de întrerupere în loc să fugă la chemarea șefului, ei fugeau la bidoanele de apă. „Băieții! Hei, băieții! Aici!” Ați putut compara asta cu atmosfera creată de italianul Motta, care va urca echipa Elveției de pe locul 29 european.
Bălean trebuie să învețe că nu ajunge numai forța în atac și trebuie să mai pună și niște inteligență, niște subtilitate. Mai uită-te, măi, la meciuri pe YouTube, la vreun NGapeth.
Chiar dacă Slovacia ne „dă” meciul de mâine (involuntar, jucând cu rezervele, cum se mai practică), ne vine greu să credem că Elveția ar putea pierde în fața Albaniei. Și, după un calcul neglijent, chiar dacă am prinde locul 2, ar fi unul foarte leșinat, insuficient pentru calificare. Nici nu ne mai interesează că îNȘelaru l-a încurcat tot meciul pe Ulrich cu Fischer.
(M) Albania – Slovacia 1 – 3 (16-25, 19-25, 27-25, 18-25)
Cel mai bun jucător: Matej Patak (#12 extremă SVK), 19p, 61%
Cel mai bun marcator: Anton Qafarena (#14 opus ALB), 23p, 50%
După primele 2 seturi ale meciului, Slovacia își asigurase deja calificarea de pe primul loc al grupei.
