(Acest articol conține elemente de teorie indispensabile oricărui specialist din volei. Salvați-l, printați-l, studiați-l.)
(continuă de AICI)
Mai multă balistică: Drag Crisis
Deși am încercat cît am putut să fac prezentarea cît mai pe înțelesul lui îNȘelaru, trebuie să mai menționăm o scorneală care circulă printre cei care au totuși o idee că serviciul plutitor este acela care face ca mingea să nu se rotească în zbor.
Cred unii că efectul de frînare e cu atît mai dramatic cu cît viteza serviciului plutitor e mai mare. Este o prostie numai dacă te gîndești că, cu cît e serviciul mai puternic, cu atît nu mai este moale (cum ar trebui să fie cel plutitor), ci ar deveni serviciu în forță.
Cei care au cercetat fenomenul (americanii, evident, pentru că „specialiștii“ români de la cel mai înalt nivel cred că mingea ocolește aerul în toate direcțiile! 😂😂 ), au descoperit că, de la o anumită viteză încolo, curenții de aer din jurul mingii își schimbă comportarea, iar mingea nu mai este puternic frînată. Acest fenomen a fost denumit drag crisis, ceea ce nu înseamnă, cum ar crede îNȘelaru, „Dragă Cristina“, ci criza frînării sau criza forței de frecare (care nici de data asta nu înseamnă lucrul la care se gîndește îNȘelaru!).
Deci nu încercați să dați foarte tare un serviciu plutitor, pentru că-și va pierde efectul înșelător.
De ce este așa de important serviciul plutitor?
L-ați auzit pe îNȘelaru comentînd ceva gen „Jucătorul X va executa un flăut“. Din cele descrise deja, se înțelege că nu se poate stabili dacă un serviciu e plutitor propriu-zis, pînă nu ajunge mingea la adversar. Dacă te uiți la mingea care zboară și vezi că dungile de pe ea nu se rotesc (sau se rotesc foarte puțin), atunci este un float. Dacă dungile se rotesc aleatoriu, atunci este un burger (o… chiflă! 😀 ).
Cînd servește un începător, el va fi bucuros dacă mingea trece dincolo de fileu. Mingea servită de el se va roti în aer aleatoriu. Dacă, însă, un jucător avansat decide să servească moale, el este obligat să execute un serviciul plutitor. Dacă un serviciu moale al unui jucător avansat nu este plutitor, atunci este un serviciu de începător, ineficient, un serviciu ratat.
Mai trebuie spus că, dacă servantul încearcă să-l păcălească pe cel de la recepție, nu înseamnă că și reușește tot timpul. La rîndul lui, un primitor experimentat, reușește să sesizeze pericolul și e pregătit să întîmpine mingea mai în față. Chiar dacă el știe cum să controleze situația, este obligatoriu ca servant să-i creezi o dificultate.
Dar chiar un servant avansat nu reușește tot timpul serviciul plutitor. De aceea nu poți spune dacă serviciul lui a fost plutitor (planat) decît după ce ai observat mingea în aer.
Dacă ești spectator în sală, e ușor de observat.
Dar dacă privești la TV, nu-ți poți da seama decît dacă echipa de transmisie e profesionistă și are camere de înaltă viteză (special pentru sporturi) și se poate distinge mingea în zbor.
La noi în țară încă nu s-a văzut canal de sport care să transmită corespunzător volei. Cîrpacii au camere de calitate proastă și nici nu se pricep să urmărească mingea.
Ați văzut ce reluări fac francezii, italienii, japonezii, polonezii…. Ei sînt capabili să facă stop-cadru chiar pe momentul cînd mingea cade lîngă tușă. La noi, reluările fazelor sînt de toată panarama. Pentru că toți sînt niște îNȘelari cîrpaci.
Lectură suplimentară pentru specialiști: Criza frânării depinde și de modul în care e fabricată mingea (benzi, hexagoane, micile adâncituri). Unele modele moderne pot atenua mult efectele serviciului plutitor.
VEZI AICI
